Faceless

Adică fără cont pe Facebook.
Plimbându-mă prin lumea asta fără formă (şi, câteodată, fără fond) numită, totuşi, blogoSFERĂ, mi-am dat seama că n-am precizat un amănunt important – important pentru toată lumea, se pare, mai puţin eu. N-am scris nicăieri dacă am cont pe Facebook.
Mi s-a părut insignifiant – atât contul în sine, cât şi detaliul existenţei lui.  Da, ştiu, acum urmează celebrul clişeu Dacă n-ai cont pe Facebook, nu exişti
Ei bine, exist, şi am o viaţă suficient de complicată ca să nu simt lipsa laturii mele virtuale. În ideea în care, dacă tot faci o treabă, măcar s-o faci până la capăt, nu poţi să-ţi faci un cont pe Facebook doar aşa, de dragul unui “f” albastru. Trebuie să-l creezi, să-l dezvolţi – adică să investeşti timp, pentru ca, apoi, să pierzi timp pe conturile altora, ca ei să fie suficient de curioşi să-ţi “verifice”, in return, profilul. Într-un final, cheltui de două ori timp pentru nişte… oameni (deşi e mult spus, pentru că sunt doar nişte utilizatori) pe care, în zdrobitoarea lor majoritate, nu-i vei cunoaşte niciodată mai mult decât vor ei să împărtăşească pe site.
Da, aici urmează o altă replică binecunoscută: Dar toţi cunoscuţii mei au cont pe Facebook!
Corect, dar, de cele mai multe ori, o fac doar pentru a încărca nişte poze, reducând tot site-ul la o simplă modalitate de photo sharing, cu nimic mai presus decât PicasaWeb ori PhotoBucket (ca să numesc doar două). Componenta de socializare lipseşte, fiindcă toate celelalte informaţii tot la telefon sau live le împărtăşiţi.
Un exemplu cu o chestie recentă:
Toţi prietenii mei din facultate (băieţi de gaşcă, împreună cu care am împărţit patru ani aceeaşi cameră, am mâncat aceeaşi mâncare şi am frecat aceleaşi trenuri personale spre şi dinspre casă) au plecat după absolvire în Bucureşti. Lucrăm toţi, avem nişte programe infecte toţi, aşa că mai ţinem legătura sporadic, mai mult prin SMS-uri de sărbători.
Acum aproape două luni, unul dintre ei m-a întrebat (tot prin SMS) dacă m-aş băga la o reunire a găştii de Revelion. I-am zis că da şi i-am cerut o adresă de mail, să dezbatem ideea pe îndelete (prin natura job-ului, am aproape toată ziua un laptop deschis în faţă). Discuţia pe e-mail am iniţiat-o eu. În primul lui reply, m-a întrebat dacă n-am cont pe Facebook, că i-ar fi mai uşor să ţinem legătura aşa. I-am scris înapoi şi nu mi-a mai răspuns. Iar asta a fost acum vreo lună.
Serios?!? E atât de complicat să trimiţi un mail de pe Gmail, în loc să intri pe Facebook? Ia să vedem: in ambele cazuri trebuie să intri pe un site, să te loghezi cu user şi parolă, să scrii câteva rânduri la o adresă / pe un wall. Deci replica asta, că e mai simplu, e jalnică. E ca şi cum ai spune cuiva că nu-l suni pe un număr, ci pe celălalt, fiindcă ţi-e lene să tastezi alte cifre… Prin urmare, suntem doi cu acces la mail, însă doar unul cu acces (mă rog, cont) pe Facebook. Ce facem, nu mai organizăm revederea de Rev fiindcă nu suntem de acord care mijloc de comunicare e mai trendy?… Şi dacă nu mai facem petrecerea, atunci de unde poze să mai încarci pe Facebook?
În final, ca să nu spună nimeni că vorbesc în necunoştinţă de cauză, am avut – odată, demult – un cont de Hi5. Dar nu e aceeaşi chestie!… Bla-bla-bla… E exact aceeaşi chestie, doar că Zuckerberg a avut ambiţia să exploateze la maximum potenţialul unei asemenea întreprinderi (endeavour)… Aşa că am trecut şi eu prin frenezia unui cont pe care să pui toate nebuniile ca să se holbeze alţii, şi prin dezamăgirea că, nu-ştiu-câte vizionări adunate într-o zi, nu înseamnă de fapt nimic.

P.S. Şi marea mea dilemă: cont pe Facebook sau cont de Facebook? În traducere liberă, pe înseamnă “cont pe site-ul Facebook”, iar de – “cont de utilizator Facebook”.

Comments

  1. Ai fost tare cand ai zis: “Şi dacă nu mai facem petrecerea, atunci de unde poze să mai încarci pe Facebook?” :))))

    Sincer, eu folosesc facebook-ul si da, este o chestie diferita fata de hi5. Hi5 este superficial si copilaresc in comparatie cu facebook si cred ca a fost programat de un adolescent ce tocmai a invatat limbajul de programare al unui website lol. 😛

    Nu spun ca ar trebui sa iti faci neaparat un cont pe facebook, ca deh, nu e treaba mea si nu suntem prieteni la catarama ca sa iti dau add :)) Dar ar fi o experienta draguta. Ai sa spui “Ce mai experienta”. Din nou, este”problema” ta ce alegeri faci. Pentru mine a fost tot asa de neinteresant la inceput, dar mi-am pastrat contul si mai tarziu chiar a devenit interesant. Nu este un cont fara de care n-as putea trai, asa cum ai zis tu in alte cuvinte, dar este totusi un alt mod de socializare cu prietenii din afara. Cu unii dintre ei comunic si pe e-mail, insa cu altii pe facebook si este mai distractiv pe site. De ce? Pentru ca poti sa faci mai multe lucruri odata si totul live, chiar avand si chat. Nu numai, dar si optiunea de a te vedea pe camera web. Deci nu este deloc precum hi5. Si eu am avut un cont acolo si am renuntat de mult. In plus, hi5 este un site pentru toate specimenele, ceea ce m-a deranjat enorm. Si mai si primesti mesaje de la niste necunoscuti care vor sa te agate. Nu stiu despre tine, dar mie asa mi se intampla. Este respingator. Pe facebook ai optiunea de blocare a mesajelor persoanelor necunoscute. Sunt nenumarate motive pentru care prefer facebook, dar ar fi prea multe pentru un comment.

    In final, ramane decizia ta ce faci. Eu doar mi-am exprimat preferintele. 🙂

    Am citit si celalalt articol despre magazinele de vise, apropo, si stiu despre ce vorbesti. Ai dreptate, sunt mai multe motive care influenteaza un copil pentru asa ceva, insa as mai fi putut adauga cateva idei. Din cauza ca am vorbit prea mult deocamdata totusi, o sa ma opresc aici. Poate intr-un viitor articol pe blogul meu o sa-mi adaug ideile. Deocamdata este vorba de facebook. :))))))

    Faci treaba buna in continuare si iti admir modul de a-ti pune ideile pe “hartie”. 🙂 Pa pa

  2. Ca idee de baza, atat Hi5, cat si Facebook pleaca de la socializare. Insa ultimul a avut inteligenta de a vedea pana unde poate merge, dezvoltandu-si aplicatiile si rafinandu-si utilizatorii, pe cand Hi5 a ramas intr-un stadiu rudimentar. Sunt convins ca, la un moment dat, Zuckerberg s-a dus la echipa lui si le-a spus ceva de genul: am reusit sa facem o platforma de socializare cool; hai sa vedem acum daca o putem transforma intr-o afacere profitabila. Si, de obicei, genul asta de abordare face diferenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *