Gânduri verzi

Un hobby de circumstanţă.
Spuneam pe undeva că, într-o zi de naştere uitată, m-am trezit la birou cu un cadou anonim – o floare.
Sunt un tip care se simte bine mai degrabă făcând cadouri, decât primindu-le. Iar prin natura sexului, nimeni nu mi-a oferit vreodată flori. Prin urmare, orhideea primită prin curier rapid m-a luat complet pe nepregătite.
Iată-mă, deci, arianul neîmblânzit, singur printre toate gagicile ce-mi erau colege, cu o floare albă şi delicată pe birou. Tipele chicoteau şi-şi dădeau ghionturi, iar încercam să-mi dau seama cum ar trebui să procedez mai departe. [Vă întrebaţi, probabil, dacă nu eram curios în privinţa expeditorului. Well, nu mi-am bătut capul. În primul rând, pentru că eu tratez autorii anonimi exact aşa: cine nu vrea să fie cunoscut, îl las să se piardă în necunoscut – motiv pentru care nici nu răspund la apelurile care vin pe telefonul personal cu apelant necunoscut… Şi în al doilea rând, e clar că e o fată la mijloc. Ceea ce, pentru orgoliul meu personal, e excelent. Până acum, am avut parte de fetele pe care le-am vrut, dar ştiu că au fost şi unele care m-au vrut ele pe mine. Deci, oricum ar fi, e de bine.] Am crescut pe la ţară, dar contribuţia mea la demersul agricol s-a rezumat mereu doar la culesul fructelor, n-am avut nimic cu grădinăritul propriu-zis.
Norocul meu că ea este ca şi mine: îi plac lucrurile clare, simple şi eficiente. Ea, adică floarea. Fiindcă îi convine de minune comuniunea simplă ce se naşte între o plantă şi omul care o udă la fiecare două zile – relaţie ce a împlinit deja doi ani…

Într-o notă mai serioasă, când o privesc, planta îmi dă o liniştitoare senzaţie de împlinire şi un bizar sentiment de apartenenţă. Floarea asta a venit de cine ştie unde, a schimbat – împreună cu mine – două job-uri şi două case, iar acum îşi vede de viaţa ei, statică şi fotosintetizantă, pe pervazul unde, la un moment dat, va fi un acvariu.

P.S. Desigur, în imagine e orhideea mea, la doi ani după ce ne-am cunoscut.

Comments

  1. Saraca orhidee :P.

    Crezi ca este nevoie de curaj:

    sa trimiti un cadou, chiar si ca anonim…

    sau

    sa fii destinatar, fara expeditor, si sa iti pui mintea la contributie sa aflii de unde vine cadoul?

    [Brainless]

  2. Buna Intunericule.Ieri a fost prima data cand am intrat pe acest site.Sincera sa fiu,nu stau pe site-uri de genu pentru ca ma deprima foarte mult,ieri(adica azi)am facut o exceptie.Am intrat pt ca la ora 2:30 noaptea nu puteam dormi.Sunt sigura ca iti este cunoscuta macinarea aia interioara care iti provoaca toate insomniile si da nastere la atatea intrebari fara raspuns.Simteam ca trebuie sa vorbesc cu cineva care nu ma stie,pe care nu il stiu,doar ca sa scap de presiunea care mai avea un pic si ajungea sa imi crape toracele.Am deschis calculatorul si ca de obicei,google-ul mi-a dat rezultatele cautarii mele:simt nevoia sa vorbesc cu cineva…deprimant,nu?
    Din toate rezultatele,am dat click pe al patrulea,care s-a adeverit a fi jurnale.ro…am citit cateva articole de la fiecare si concluzia a fost: e un site extraordinar de incurajator de a-ti taia venele,deci nu are rost sa imi pierd vremea.
    Am dat shut down la calculator fara ca sa inchid pagina si azi dimineata cand am dat sa imi verific mail-ul mi s-a deschis automat si pagina de la jurnale.ro.Mi-a sarit in ochi cea mai recenta insemnare:”Lumea unui matematician-de la cifre la litere”.Ceva mai original,mi-am zis si am inceput sa iti citesc articolul.M-am trezit ca iti citeam deja al 4-lea ariticol.Habar nu am ce ma atras la toate aceste articole.Modul de a scrie?Misterul cu care scrii sau pur si simplu sinceritatea de care poti da dovada sub masca personajului “intuneric”?!Cert e ca toate la un loc m-au determinat sa iti scriu…Sper ca in alte nopti in care sufletul meu o va lua razna,sa pot gasi un alt articol,care citindu-l sa imi dea puterea sa imi inving binecunoscuta “framantare interioara”…

  3. Buna, Sceptico,

    Da, ai dreptate, jurnale.ro are niste calitati… hmm, cel putin interesante. E unul dintre motivele pentru care nu mai trec pe-acolo decat strict pentru a lasa link-uri catre blog. Dar, fiindca pe-acolo am bantuit vreo doi ani buni, nu se cade sa vorbesc site-ul de rau. A fost, pur si simplu, o etapa.

    Prin urmare, sa revenim la tine. Ma bucur ca intunericul ti-a dezvaluit insemnari interesante. Sper sa te mai vad pe-aici. Iar daca n-ai sa gasesti vreo postare pentru sufletul tau, poti sa ma determini sa raspund eu la una, scriindu-mi un mail.

    calaretu2001@gmail.com

    …dupa cum spuneam pe undeva, pe langa haz, adresa asta are o semnificatie speciala pentru mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *