Ghid practic de minuni acvatice

s560x316_apa_petZice-se că una dintre minunile înfăptuite de Iisus Hristos a fost să transforme apa-n vin. Eu, care mă consider lipsit de argumente suficiente pentru a crede în divinitate, sunt absolut convins că acest lucru nemaivăzut până atunci [cu ceva timp înainte, într-un alt Testament, Dumnezeu a transformat apele Nilului în sânge, dar faptul a fost ori ignorat cu desăvârşire – la ce bun un şuvoi nesfârşit de sânge, dacă omenirea nu inventase încă băncile de sânge, ori tehnica transfuziilor sanguine? –, ori considerat insignifiant în faţa unui demers cu evidente implicaţii practice, aşa cum este transformarea apei în vin] chiar s-a întâmplat.

De ce?

Pentru că astăzi orice român – lipsit de ştaiful Celui aşteptat să ne mântuiască – poate să facă, după bunul plac, o altă minune: să transforme apa sfinţită în apă chioară.

Procesul tehnologic este banal:

Te duci la biserică de Bobotează [n-are absolut nicio importanţă dacă ultima oară când ai călcat pe pământ sfinţit a fost în şcoala generală, când ai fost dus cu forţa la spovedania colectivă a clasei, şi l-ai minţit pe preot că n-ai furat nimica-nimicuţa – ori la ultima Înviere, când ai ieşit, ca omu’, la o ţigară şi la o bârfuliţă cu băieţii de la bloc] şi cauţi un loc în masa de oameni adunaţi pentru slujba regulamentară. Dacă te duci cu noaptea în cap, e şi mai bine – câştigi puncte la impresia artistică…

Când preotul începe să povestească de cele sfinte, gândul îţi zboară la toţi apropiaţii şi zici un Doamne-ajută! sincer, să le meargă bine tuturor şi să vă bucuraţi împreună. Iarăşi, dacă te-nchini măcar o dată, făcând semnul crucii corect, cum te învăţa un om blajin la orele de religie din şcoală, punctezi la impresia artistică…

Când preotul îşi încheie cuvântarea [îndemnând neapărat la calm şi bună purtare, ca evenimentul să dea bine pe sticla televiziunilor, iar Biserica să nu fie prihănită de îmbulzeala norodului bezmetic], îţi proclami dreptul la dovada sfântă că ai participat la şi-mai-sfântul eveniment: te îndeşi în mulţime, ca s-ajungi la sticla cu apă sfinţită. Acum e musai să te agiţi cât mai tare, să dai din coate, să calci pe picioare, să-i blagosloveşti pe cei din jur cu vorbe încrâncenate, să faci pierdută orice urmă de omenie din tine – nu atât pentru impresia artisti, cât [şi vorbirea asta pitorească se pune] pentru nepreţuita apă.

Ajungi lângă sutana cuviosului, întinzi mâna şi primeşti trofeul: un bidon de 0.5, umplut cu apă sfinţită. Îl strângi la piept, faci stânga-mprejur pe călcâie, te-mpingi iarăşi în mulţime, mai dai câteva coate, mai trimiţi la dracu’ pe câţiva  invidioşi, într-un final răzbeşti.

Rămas singur, dezlipeşi odorul de la piept şi-l admiri: cea mai limpede apă chioară, filtrată de orice rămăşiţă de sfinţenie în purgatoriul prin care tocmai ai trecut.

Minune!

Comments

  1. Bine ca da totusi apa, ca altii nu dau decat brosurele sa iconite de PR, si mai rar cate un biscuite si o cantitate neglijabila de vin. Zau, apa e un lucru vital pt viata oamenilor si nu degeaba zice peste tot sa ne jidratam cu minim 2 litri pe zi, si cum probabil maj lumii consuma numai cca 1,5 litri, acel 0,5 l suplimentar e ca un indemn la implementarea unui regim de viata sanatos. Plus chiar politica apei este ff la moda, pana si Justin Bieber sustine surse de apa filtrata sanatoasa din abundenta pt toti, inclusiv copiii din Africa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *