Gigi & Gică şi pădurea întunecată

get_out_of_jail_freeNoul subiect preferat al mass-mediei autohtone este iniţiativa Free Gică!, menită să-l cruţe pe cel care a schimbat echipamentul de fotbal cu ţinuta spilcuită de afacerist şi apoi cu zeghea de puşcăriaş – Gheorghe Popescu – de anii de închisoare la care a fost recent condamnat, pentru implicarea sa în Dosarul Transferurilor.

Şi cum, în Românica, orice idee mai mult sau mai puţin năstruşnică, trebuie neapărat validată printr-o petiţie online, mai bine de 15.000 de oameni susţin pe o pagină de internet graţierea lui Gică Popescu. Lor li se alătură o serie de persoane publice, precum Crin Antonescu (pentru că atitudinea asta… de Gică Contra (sic!)… merge mână-n mână cu aerul său de rebel) sau Ilie Năstase (acest Gerard Depardieu indigen, care ameninţă că va pleca din România, iar în urma sa va veni potopul).

De asemenea, cum în fizică funcţionează principiul acţiunii şi reacţiunii, dorinţa unora de a-l elibera pe Gică a dat naştere împotrivirii altora – desigur, tot printr-o petiţie online… pe care, din nefericire, n-am reuşit să o găsesc.

Acestea sunt faptele. Ceea ce urmează este părerea cuiva care nu se pricepe la fotbal [fiind astfel susceptibil de antiromânism] şi nu a urmărit derularea ostilităţilor in Dosarul Transferurilor – je.

Lăsând la o parte faptul că istericalele de genul petiţiilor online au un efect juridic nul, chestiunea Free Gică! este o falsă problemă, încă un exemplu de pădure pe care românii nu o văd din cauza copacilor.

Să zicem că yes, free Gică! Pe ce motiv: c-a fost, într-o vreme luminoasă pentru fotbalul românesc, dar de mult apusă, simbolul unei generaţii?… Păi, nu l-a pus nimeni să se lăcomească la bani negri. Să invoci nostalgia trecutului pentru o faptă murdară şi premeditată din prezent sună a discriminare faţă de ceilalţi condamnaţi. Sunt convins că oamenii aceia, în ciuda figurilor de mafioţi, au făcut şi ei vreo faptă bună în viaţa lor. Dar asta nu-i absolvă de responsabilitate. Deci, free Gică, our team captain nu stă în picioare.

Atunci să zicem că yes, free Gică!, pe motiv că n-a dat în cap la nimeni şi nu merită trimis la zdup, într-o ţară în care atâţia infractori de drept comun scapă cu suspendări ori pedepse de câteva luni pentru tâlhării, violuri, vătămări din culpă etc… Păi, dacă-l scăpăm pe Gică, atunci cum rămâne cu ceilalţi asemenea lui? Întregul clan Becali, sensibilul Copos, întemeietorul de haremuri Borcea ori ofilitul Tata Jean?

Pentru că adevărata problemă nu-l priveşte doar pe unul, ci pe toţi cei care au prejudiciat statul român. Oamenii aceştia nu constituie un pericol public mai mare decât demenţii scăpaţi din spitale de incompetenţa ori corupţia unor medici sau decât gunoaiele umane care nenorocesc vieţile altor oameni, nevinovaţi, apoi scapă de justiţie graţie incompetenţei ori corupţiei organelor legii. Când figuri precum Gigi & Gică ajung pe aceeaşi treaptă cu criminalii de rând nu înseamnă că justiţia triumfă, ci că ea face o greşeală de raţionament.

Gigi&Gică n-au ce căuta în închisoare, ci în arest la domiciliu, sub control judiciar strict, ţintit în primul rând să recupereze prejudiciul material. Privarea de libertate e inutilă. Oricum, în Românica, pentru unii mahări, închisoarea e mai degrabă un refugiu, o oază de linişte, din care să-şi coordoneze mai departe afacerile.

Prin urmare, n-am să semnez nicio petiţie free sau don’t free Gică. Şi nici măcar una free Gică and everybody else. Gigi&Gică sunt doar nişte copaci, care ne iau ochii de la pădurea întunecoasă din spatele lor: un sistem juridic disfunţional, lipsit de repere – oglindind astfel societatea românească.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *