Grijile care contează

littlebigthingsAu trecut trei luni de când mi-am asumat postura de căutător de job-uri, iar după tot acest timp impresiile sunt împărţite şi rezultatul (încă) necuantificabil. Cert este că şi-acum, după cinci ani de muncă în spate, a fi în situaţia celui interesat de un loc de muncă poate fi o experienţă frustrantă, în condiţiile în care nici măcar contactul la nivel înalt cu reprezentanţii unei companii nu garantează un feedback minimal privind o viitoare angajare.

După trei luni de prospectări şi nenumărate CV-uri “împrăştiate”, există mari şanse să-mi pot păstra actualul job de la Agenţie (una implicată într-un îmbârligat şi anevoios proces de reorganizare) şi mai aştept încă două răspunsuri de la “case” străine, unde sunt în tratative avansate. Varianta de a rămâne unde sunt este cumva o soluţie de avarie, iar dintre cele două variante din extern, doar una îmi face într-adevăr cu ochiul – o multinaţională unde, în interval de mai bine de o lună, am avut nu mai puţin de 6 interviuri (un om de HR, un şef de filială, doi regionali, un director de divizie şi un vicepreşedinte de corporaţie) –, iar acum mă aflu în derutanta situaţie de a nu mai primi niciun fel de semn de viaţă.

Nu am agreat niciodată stările de incertitudine, iar cea pe care o traversez de o bună perioadă de timp este cât se poate de deranjantă. Totuşi, mi-am dat seama că sunt alte lucruri şi mai importante. Am înţeles asta într-o dup-amiază, plimbându-mă cu Flippy prin parc.

În măsura în care ne permit vremea şi treburile casei, ieşim la plimbare în fiecare zi. În timpul săptămânii în parcul din cartier şi pe Copou în weekend (deh, fiţă). Prin Palas dăm mai rar, căci locaţia e cumva peste mână; din considerente de timp, mai degrabă decât de distanţă (deşi nu e chiar simplu să plimbi un căruţ pe străzile sparte ale Iaşului), trebuie să luăm maşina, iar locul e mic şi aglomerat, astfel că după jumătate de oră deja te plictiseşti.

De fiecare dată când suntem pe stradă, văd în jur o grămadă de copii bolnavi. Unii cu sindrom Down sau cu vreun retard mintal de altă natură, alţii cu probleme musculare ori osoase, paralizaţi în cărucioare sau scaune cu rotile. Numai într-o seară am trecut pe lângă cinci astfel de cazuri.

Aşa am înţeles care sunt, de fapt, grijile care într-adevăr contează.

Prin forţa împrejurărilor, trebuie să am în vedere deznodământul cel mai nefericit, acela de a rămâne (temporar) fără un loc de muncă. Dar sunt sănătos, sunt tânăr, am voinţă şi, cel mai important, o am pe Flippy acasă. Prin urmare, e imposibil să nu găsesc într-un final o soluţie. Însă, dacă Flippy ar avea o problemă de amploarea celor enunţate mai sus, situaţia s-ar complica inimaginabil. Căci, în România, copiii cu asemenea suferinţe nu au – practic – nicio şansă, iar familiile lor sunt condamnate la o viaţă de chin.

Nu am un răspuns satisfăcător la problema mea cu job-ul. Din contră, lipsa răspunsurilor pe care mi le doresc m-a făcut să-mi ratez aproape concediul din vara aceasta. Ca să nu mai vorbim de stresul pe care mi-l creează incertitudinea. Dar chiar şi-aşa, în nevoia mea de-acum, sunt mult mai norocos decât alţii. Uitându-mă la Flippy, apoi privindu-i pe cei pe lângă care trec pe stradă, înţeleg că grijile mele sunt nişte mofturi pe lângă cele care contează cu adevărat.

Comments

  1. Dar nu ai o adresa de email de contact acolo unde ai fost la interviuri ca sa iti reafirmi interesul pt job si sa intrebi daca si ei s-au decis si daca tu le mai poti oferi ceva astfel incat sa ii ajuti in luarea unei decizii corecte in binele reciproc al tau si al companiei lor, u implicatia ca esti inca in cautare activa plus esti totodata si solicitat si astfel doresti sa iti planifici mai bine orarul si agenda lunilor viitoare si sa stii sa ii tai de pe lista ca sa nu ti-o mai aglomereze ? Adica desigur ca e ok sa lasi tuturor timp de vacanta, plus prima sapt din septembrie ca sa se obisnuiasca si ei cu noul lor orar de munca plus al eventualilor lor copiii daca unii tocmsi or fi inceput scoala (cauta si tu sa vezi cand incep scolile acolo si lasa-I sa-si revina vreo 10 zile ca uniii tocmai or fi preluat custodia sau tocmai au scapat de ea daca sunt fivortati si au contributii parentale personale impartite), insa totusi trebuie sa le aduci aminte si sa ii incurajezi moral ca viata e grea si tosta lumea trebuie sa se reintoarca la munca in mod constiincios…ma rog, cat vrei sa ii faci sa se simta de vinovati depinde si de daca sunt catolici sau protestanti si daca au copiii in scoli private sau publice, dar tu ii cunosti mai bine decat mine daca ai stat de vorba cu ei de 6 ori…desigur nu zic ca daca depui presiune ai vreo sansa sa le schimbi decizia daca e deja luata dar nici nu e cazul sa te temi sa intrebi ca totusi nu e vorba de o intalnire romantica ci e totusi ceva serios profesional (adica in sens sa te temi ca o domnisoara ca isi vor face impresie proasta in caz ca ii suni tu primul si nu astepti sa fii sunat…chiar si gay sa fie totusi sper ca sunt seriosi si profesionisti nu din aia isterici desi cu anumiti nemti exista un risc sa fie mai sensibili decat media mai ales daca I-ai intimidat in sens de ce bine arati si ce competent esti la prima intalnire ca astia mai isterici ar avea poate tendinta reactiva sa te respinga daca esti prea frumos/bun/competent in mod total neasteptat pt ei adica daca I-ai luat prin surprindere si I-ai facut sa simta in prima clipa ca nu sunt ei in control dar dupa aia in faza a doua de fapt incepe sa le placa, e posibil ca ei sa se fi si indragostit de tine si acum sa astepte sfios sa faci tu prima miscare…chiar daca sunt straight nemtii sunt mai inclinati catre sadomasochism oricum mai ales aia deja nefericiti in dragoste…) Ma rog acum sper sa nu te iei dupa ce zic eu…eu ziceam generalitati teoretice pt ca din punctul meu practic de vedere eu stiu deja demult ca indiferent de situatie sau cultura eu personal voi fi ala care va tinde mereu sa cada in genunchi primul (dar asta e un defect personal nu e ceva cultural mai larg romanesc sau ceva recomandabil mai larg ,eu o fac din lene astfel incat sa nu ma simt obligat sa conversez, sa negociez, etc) Vezi, ia si tu ce e aplicabil, nu mot a mot, mai ales ca experienta mea cu nemtii e mai mult asa “jswohl , sa trsiti, dar vai ce mica o aveti totusi…ei lasa nu-I nimic, ca eu nu ma supar, de fapt putin imi pasa, etc…dar NU asa trebuie tratat ci in mod real daca as dori eu o relatie mai serioasa cred ca ar trebui ca in faza a doua sa iau haturile si biciul in maini….numai ca mi*-e lene si ma decid ca nu merita asa ca eu nu trec niciodata la faza a doua sau ff rar si atunci preferabil desigur nu cu nemti…poate mai tarziu dupa ce ies la pensie nu acuma).

      1. Lasand la o parte nota hazlie, comentariul tau puncteaza niste aspecte perfect valabile (poate) intr-o lume civilizata, nu aici, in Romania, unde angajatul (sau, mai rau, cel care cauta sa se angajeze) este la mana (ca sa nu spun la mila) angajatorului.

        Discutiile cu compania de care vorbesc au inceput cu mai bine de o luna in urma si constituie una dintre cele mai bizare experiente de HR pe care le-am avut pana acum. Desi le-am asigurat tot sprijinul (in termeni de disponibilitate si flexibilitate pentru programarea diverselor interviuri), aceasta perioada a fost marcata de multi termeni de raspuns depasiti de catre companie.

        In etapa in care ma aflu acum, ultimul interviu l-am avut pe 21.08, chiar inainte de a pleca la Costinesti. Cel cu care am discutat m-a asigurat ca voi primi raspuns intr-o saptamana, iar HR-ul mi-a promis chiar ca incearca un feedback pana pe 23.08.

        Ca dovada, am ajuns in 05.09, nu am niciun semn de la ei, nu am reusit sa-i contactez telefonic, nici nu am primit raspuns la un mail trimis tocmai in scopul enuntat de tine (de a-mi reconfirma interesul si disponibilitatea “to go the extra mile”).

        Ce zici de asta?

        1. Pai astia sunt recrutatori sau compania care angajeaza ? Ca daca sunt recrutatori, iti dai seama ca ei sunt in concurenta cu alti recrutatori, adica ei se folosesc de tine ca sa-si dezvolte ei relatiile firmei lor cu diversi angajatori, nu sa te plaseze pe tine, plasarea ta fiind deja estimata cu sansa de infaptuire la sub 10 %, (depinzand de industrie), dar ei cu cat produc mai multi candidati viabili, chiar si daca compania nici nu are in plan o angajare imediata, ei oricum isi dezvolta relatiile cu diversi angajatori ca nu se stie de unde sare iepurele o data si se nimereste sa aiba ei un candidat tocmai cand compania are nevoie urgenta de cineva, ca deextocmai au decedat subit si concomitent 5 angajati anteriori, si gaseste telefonul acestor recrutatori alaturi de un pix sau o guma asa pe un colt de birou mai la indemana.

          Iar anumite companii angajatoare au chiar in planul de productie de a intervieva un nr de ex de 20 de noi doritori de angajare pe an, pt a demonstra la CEO ca compania lor are mare cautare, si ei singuri nu au reusit decat sa intervieveze decat 19, si le mai trebuie 1, ca sa bifeze tabelul de nr minim de intervievati pe an, pe baza caruia se face bugetul de Resurse Umane al acelei companii pe anul viitor…si ori te gasesc ei singuri de la compania mama, ori te baga in fata un recrutatoor care deja are o relatie pre-existenta cu acea companie mama, si desi nu se va obtine comisionulala pt angajare, (la care viseaza toti recrutatoorii, insatotodata toti stiu caree sansa acesteia, in cell mai buncaz 1 pean si astala companiile recrutatoare cu minim 15 ani experienta pe piata de recrutat, in primii 7 ani fara ca sa plaseze pe cineva anume si in anii urmatori plasand pe 1 la 3 ani, apoi 1 la 2 ani si abia in ultimii ani reusind sa plaseze 1 pe an, si ste asunt probabil doar o mana In UE si nici nu avertizeaza in lb romana pe Internet sunt asa niste companii facute acum 30 de ani de sotia unui fost Director fondator al unei firme mari UE, carpe atunci cand acea corporatie abia se nastea, sau ceva de genul asta), si totusi faptul ca tu esti un nume serios acolo, ii ajuta pe ei, doar faptul ca existi si ai fost intervievat, nu ca ar avea cineva aprobare ca sa-ti plateasca tie un salariu real europeean plus beneficii…depinde si de industriie desigur, si cat de mare e turnoverul, adica daca e sa astepti inca o luna si apoi iti ofera jobul pt ca intre timp au demisionat 3, asa poate, dar altfel, zau, nu ai de unde sa stii.

          Ca totusi, desi desigur eu nu doresc sa ingrozesc pe nimeni, ca NU e chiar asa, zau, daca ai ceva care se cauta si nu e ceva extrem de competitiv, adica nu cauti job de stea de serial TV, de exemplu, zau, atunci nu se poate sa nu gasesti ceva in cca 6- maxim 9 luni de zile (de la trimiterea primului CV), desi desigur poate nu in Spania, Italia, , dar nu suna clar ce e cu acele Resurse Umane, si ce hram poarta de ai fost plasat pe mana lor ca singur nr de contact, adica daca era interesat macar un director acolo, atunci poate, dar nu ala de la resurse umane decide, iar directorul, zau, ala a si uitat de tine, e in divort, ii incepe copilul scoala, ala are alte treburi pe cap…dar nu ti-a dat nici un director sau vice director vreo adresa de contact, sau ti-au zis toti Heloo si La Revedere, si ei sunt pe cale de a-si da si ei demisia, si tu esti ala care are singurul contact de la Resurse Umane ?

          Ca zau, pot sa-mi inchipui tot felul de scenarii absurde de acest gen. Plus desigur cel mai bine e sa se aplice pe site-ul companiilor respective, adica asa direct, pt ca multi au si chiar prefera aplicatii specifice companiilor lor. Ai facut un CV in stil UE, ca exista template pe site-urile UE, care e asa mai impresionant, are si stelute intr-un colt…desigur, depinde de industrie, ca poate unii prefera C-V de tip film muzical de desene animate, altii prefer CV-ul recomandat de sindicatul profesionistilor din acel loc, cum ar fi de ex in anumite industrii din Danemarca, trebuie neaparat sa stii care sunt cele 7 calitati de baza ale unui angajat model, asa cum sunt ele recomandate de sindicat, si in C-V trebuie ca fiecare din joburiile sau experientelle tale anterioare sa contina referinta la aceste 7 calitati (abilitatile de educator politic de public si leadershipul politic fiind doar 2 dintre aceste 7 calitati, zau, chiar si pt joburi destul de relativ tehnice, nu de CEO, restul desigur fiind gasibile pe site-ul sindicatului profesional respectiv…exagerez un pic, insa nu prea mult, ca tot scria ca e obligatoriu ca CV-ul sa contina cele 7 calitati, si habar nu aveam care erau astea,si norooc ca m-am uitat asa la totala intamplare pe site-ul sindicatului in care oricum nu aveam de gand sa ma inscriu, daca as fi fost angajat, ca m-am ingrozit si am scris direct in scrisoarea de intentie, “Atentie, vedeti ca eu nu am 7 calitati, am numai 4” ! Si ma rog, tot au fost interesati sa ma cheme mai de mult la 2 interviuri, poate si pt ca nici ei nu stiau care sunt alea 7 calitati si au fost impresionati ca cineva a stat sa le numere macar ca sa stie cate are, doar 4 din 7 total necesare ! Naiba stie, sau poate erau disperati, cine stie ce o fi fost in capul lor, ca in Scandinavia e ceva total ciudat, nu seamana cu nimic stiut de la TV, poate cel mult cu ceva cum o fi fost la Craiova la vremea RSR, ceva de genul asta, alt echivalent nu am putut sa gasesc, desi sunt sigur ca ma insel, pt ca eu la Craiova nu am fost decat in gara de 2 ori, asa in treacat).

          1. E vorba direct despre angajator – au propriul lor departament de HR… Am posibilitatea sa ajung cu un mail la unul dintre vicepresedinti si chiar ma gandesc serios sa-i trimit o scrisoare, nu ca sa-i cer socoteala de ce n-am primit postul, ci ca sa-i aduc la cunostinta o deranjanta lipsa de transparenta/comunicare intr-un proces de recrutare altfel avansat.

          2. Totusi eu nu as incepe o comunicare cu un vice presedinte al unei companii unde as avea de gand sa lucrez, si nici cu un vicepresedinte al companiei pt care as lucra chiar acum,)daca ar ave avreun vicepresedinte, ceea ce e posibil dar habar nu am,chiar trebuie sa verific), prin notificarea unor deficiente din propria lui companie,o plangere si/sau o barfa in esenta, desi este posibil ca in cazul unui nr restrans de corporatii, asa ceva sa fie apreciat,si ei chiar sa caute unom de genul asta…dar zau, eu nu as face asa ceva,pt ca e totusi posibil ca seful de la Resurse Umane sa fie amicul de pahar din studentie al vicepresedintelui, sau chiar nevasta lui… Eu cred ca i-as scrie pornind de la ultima mea intrevedere cu el din decursuul interviului, de ex ii comunic care e parerea mea despre comportamentul lui in timpul interviului si despre tematica subiectelor ridicate de el,si daca sunt sau nu de acord cu ele si daca am ceva sugestii pt eventuale imbunatatoiri in performanta lui, ca pe el desigur ca il intereseaza mai mult el,doar nu crezi ca il intereseaza cu adevarat asa minut la minut soarta companiei,mai ales in post de vice-presedinte,)poate doar in cadrul unor sedinte de raport bugetar,poate,mai ales daca ae si detinator de actiuni) !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *