Interviu de angajare

job-interviewDupă cum vă spuneam recent, sunt trei luni de când îmi caut un job. Bilanţul: patru interviuri de angajare. La unul dintre ele am picat (previzibil); al doilea a rămas în aer, ca urmare a unui proces de reorganizare internă a Agenţiei respective, care a blocat temporar procesul de recrutare; al treilea a rămas… şi mai în aer decât precedentul, astăzi împlinându-se trei săptămâni de când mi s-a spus că timpul de răspuns este de o săptămână; iar al patrulea interviu l-am avut astăzi.

Acest ultim interviu l-am dat la o multinaţională vorbitoare de limbă engleză, with sales approaching $23 billion and technology, expertise and services that enable clients to focus on what matters most: their real business. Prin urmare, prima grijă a domnişoarei care m-a sunat a fost să-mi testeze abilităţile conversaţionale în limba engleză. I-am spus în două minute ce fac la actualul loc de muncă şi de ce-mi doresc să plec.

Apoi, switching back to Romanian, am fost întrebat care ar fi salariul pentru care aş fi dispus să fac o schimbare pe plan profesional. Am răspuns indicând un nivel minim, subliniind totodată că prioritatea mea nu priveşte o creştere salarială, cât schimbarea locului de muncă. Domnişoara mi-a mulţumit, m-a asigurat că voi primi răspuns într-o săptămână, maxim două şi asta a fost tot. Şase minute pe ceas.

Concluzia mea (prima): în ciuda marketing-ului elaborat (tipărit, anunţul de angajare se întinde pe două pagini, structurate minuţios în capitole precum The Role, The Desired Person, Overview of the Role, Role Skills, Personal Skills), sunt toate şansele ca acesta să fie un job entry-level, care să nu presupună cine-ştie ce lucruri sofisticate, ci doar un vorbitor acceptabil de limbă engleză, fără prea mari pretenţii salariale.

Motive?

1. Discuţia n-a avut nimic de-a face cu job-ul în sine, ori cu mine ca persoană. Mi s-au cerut nişte informaţii cu caracter general, aplicabile oricui deţine un post similar într-o instituţie concurentă, fişele postului fiind la un click distanţă pe net, ori care nu lămuresc cu nimic de ce aş vrea să lucrez eu la respectiva multinaţională şi nu în altă parte. Ca să vadă că ştiu să leg câteva cuvinte în engleză, tanti putea la fel de bine să mă întrebe care a fost ultimul film pe care l-am văzut. [Spre comparaţie, în 2010, când am făcut parte dintr-un program de coaching la nivel european, fiind printre cei doar 13 români care s-au calificat în grupul de 100 de participanţi, dintr-o masă de câteva mii de candidaţi din 16 ţări, numai testarea cunoştinţelor de limbă engleză a constituit o probă în sine, cu durata de o oră şi eliminatorie]

2. Întrebarea despre sensibilul aspect al banilor a survenit la nici trei minute după ce-am spus Alo, în condiţiile în care nu s-a vehiculat nicio informaţie despre ce-ar avea compania de oferit unui angajat pe funcţia respectivă (un pachet care să conţină – sau nu – venitul fix, sporuri/comisioane, bonuri de masă, pachet de servicii medicale, eventuale cheltuieli decontate de firmă etc.). De la un anumit nivel profesional, se presupune că nu doar banii, o sumă aruncată special ca să-ţi ia ochii, contează în alegerea unui loc de muncă.

A doua mea concluzie: voi primi un feedback negativ. Dacă-l voi primi.

M-am pregătit mai bine de două ore pentru interviu (un efort deloc de neglijat, pentru un prim contact telefonic), gândindu-mă că va fi mult mai pretenţios şi mai solicitant. Acum, am senzaţia că tocmai experienţa mea de peste cinci ani în multinaţionale mă face nepotrivit cu acest job. Rămâne să vedem cât de corect este raţionamentul meu.

Comments

  1. Dar un asemenea interviu nu pare din prima un job interviu propriu-zis, as aca nu stiu de ce l-ai numit asa in titlu, si sper ca nu asa ti+a fost prezentat de acea companie sub aceasta denumire, ca atunci e vorba de o eroare de traducere, ca pare ca era un interview mai degraba prospectiv, facut asa mai mult de forma pt a bifa ca au fost contactati 50 din cei 60 de aplicanti care poate au aplicat pt acele joburi, sau ceva de genul asta de tip util intern HR pt compania respectiva, asta nu era un interviu serios cu intentie de angajare, deci probabil ca ai dreptate ca vei primi feed back negativ sau poate chiar nici un feed back…era mai mult ca un studiu de piata, pt ca sa stie acea companie ulterior cam cum sa structureze salariile sau bonusurile pt angajatii lor deja angajati acolo, sau pt a promova intern pe cineva din cadrul companiei respective, si a-i structura aluia salariul, plus a bifa faptul ca s-au contactat si candidati externi insa nu s-a gasit nici unul corespunzator, deci jobul poate fi oferit celui intern care aplica de acolo, sau o chestie de personal care va fi utila companiei respective in negocierile lor ulterioare ale filialei din Romania cu Headquarters-ul lor, nu pt publicul larg, adica in fond nu o chestie de angajare propriu-zisa.

  2. Esti de 3 luni in cauttarea unui job. Dar sper ca nu ai aplicat doar in 4 locuri, trebuia sa aplici la minim 12, (posibil chiar si 18, in functie de industrie), plus sa ai continuu 6 aplicatii in curs, adiac adac vezi ca nu primesti nici un feedback la 2 din alea initale 12 dupa un anumit timp rezonabil,imediat aplici la un al 3-lea job, astfel incat,avanda asa cca 6 active timp de minim 4-5 luni, sa mergi la minim 3 interviuri in persoana, ca sa obtii un job dupa 5 sau max 6 luni. Cam ast ae procesul mediu pe care am reusit eu sa-l inteleg asa citind diverse chestii din mass-media despre angajarea tineretului, desi ma rog ast aer ainterpretrea mea personala scoasa din burta a ce am inteles eu,nu o fi neaparat ce era descris in realitate in acele articole stiintifice economice si de resurse umane ff complicate….zau,inca si acuma simt obligat sa citesc articole de genul asta, dar nu stiu de ce, cred ca e din cuza ca parintii mei sunt economisti, si economistii sunt ff la moda in ultimii 20 de ani, asa peste tot, zau, unde deschizi o revista de mode sau cultrala, hop un econmist care discuta despre topice legate de fericire, gastronomie, ba chiar oenologie, (arta aprecierii vinului), zau, ba chiar si elevul care a luat BACul cu cea mai mare medie din Danemarca a zis in ziar ca el vrea sa se faca ECONOMIST, pt ca i se pare o stiinta cu adevarat completa si complexa. Zau, aceasta meserie e ff la moda, e ceva ff glamorous, asa sexy, de nivel de stea de cinema…si cand ma gandesc ca eu m-am lasat de ASE dupa nici 1 an, ca efectiv nu am suportat, asa de plicticos si de dificil mi se parea studiul acestei discipline, si cum ma indemna intreaga familie sa devin si eu economist…

    1. Zau,dar am aflat chiar recent studiind istoricul studierii acestei discipline in Danemarca, (desi desigur studiat este mult zis, doar asa adica am conversat 2 intrebari cu o persoana daneza si am citit un interviu intr-un ziar si am dat click pe 2 pagini de wikipedia de unde am citit 2 paragrafe), si am aflat ca in Danemarca nici nu se stia de o asemenea stiinta si disciplina de cunoastere umana numita Economie pana ff recent, chiar surprinzator de recent, deci acel elev care luase Bacul cu cea mai mare nota (adica avusese si media notelor din liceu plus examenele cu cele mai mari note dintre toti elevii) explica in ziar cum ca el s-a decis sa studieze aceast disciplina la Londra pt ca acolo aceasta disciplina este cunoscuta de cateva sute de ani, nu e asa ceva ff recent cum e in Danemarca, zau, ff ciudat, mie mi s-a parut ca eu personal m-am nascut in aceasta disciplina pt ca am minim 4 economisti in familie, atat parintii cat si unchi si matusa, si eu credeam ca economia era ceva asa cunoscut in Romania de minim 150 de ani, adica totusi asa de pe cand s-au infiintat primele universitati, (desi nu e asa, era ca in Danemarca, abia la inc sec 20 s-a infiintat ASE-ul, nu in sec 19), dar uite ca in alte tari nu e asa…zau, chiar am ramas suprins ca o persoana daneza ff inalt educata de varsta de cca 60 de ani cu care stateam de vorba chiar habar nu avea ca exista o asemenea disciplina de cunostere si ce e aia economist, nici nu stia care e cuvantul in lb daneza care sa reprezinte un economist, ca stia alte cuvinte, de ex vanzator, comerciant, businessman, om de finante, investitor, antreprenor, insa nu economist, chiar a fost dificil sa incerc sa ii explic ce e aia economist ca sa poata sa gaseasca un cuvant danez echivalent, si desi exista unul, suna asa ceva nu foarte intelectual, suna as aceva gen “o gospodina care face economii pt cosnita”, si pe wikipedia in lb dneza nici nu exist apagina pt ce e aia Economist, asa cum exista pe alte limbi, si in norvegiana se traduce prin “intelectual cu o perspectiva economica a societatii”…si chiar m-am uitat dupa aia, in Univ din Copenhaga, care e asa destul de veche si e pe locul cca 48 din Univ din lume asa ca reputatie, adica totusi nu e de ici de colo, (fiind si pe primul loc din intraeaga Scandinavie, cu restul aflate pe la locurile 80), si zau nu au fac de Economie, iar prima fac de Economie propriu zisa a fost infiintata abia asa recent in sec 21, la Aarhus, desi in Danemarca de pe la inc sec 20 se pute astudia contabilitatea la Scoala Comerciala, dar asta era asa ceva gen ASE, insa mai slab ca facultate decat ASE-ul, ceva de gen mai mult Sc profesionala postliceala pt oameni non-academici, era asa pt elevii mai slabi la invatatura, nu era asa ceva considerat ff serios, er aceva pt niste persnaje gen ala Ebenezer Scrooge functionar cu manecute din Charles Dickens, nu pt oameni cu adevarat intelectuali, asa cum fusese in UK de prin sec 18, sau chiar ulterior in sec 19 si in Germania, datorita d-lui Karl Marx si a altora ca dansul)

      Zau, asa de tare m-am distrat cu chestia asta…uite inca un motiv de ce ma simt eu asa ca la bunica acasa aici in Danemarca, nu ca la mama acasa, pt ca zau, aici e numai asa cu joaca cu cuburi si Lego, si faci ce vrei, atat vreme cat te joci cuminte si nu furi cozonacul pregatit de bunica pt musafiri, nu e asa ca si cum stai la clasa la conferinte economice ca acasa ca la parintii mei, unde se discutau la nivel de discutii asa cotidian familiale in camera de zi si sufragerie in fata TV sau dupa cina, chestiii asa socio-culturale din perspectiva economica ca in traditia serioasa stiintific-filozofica britanica si germana, de nu intelegeam nimica !

    2. Daca din 4 incercari as fi obtinut 4 interviuri, nu ziceam nimic. La fel, daca 4 interviuri ar fi venit dupa 10 CV-uri depuse. Sau 15… Dar eu am depus peste 20 de CV-uri.

  3. @Rudolph Aspirant Zi-mi cum sa protestez si eu impotriva eutanasierii cainilor ca sa am sanse de reusita in abrogarea legii.

    1. Pai de ce ma intebi pe mine as in special ? Cred ca intrebarea ta adreseaza un domeniu mai degraba juridic si o metodologie politica, decat un domeniu economic legat asa de piata muncii si de joburi, si despre chestiile astea nu am prea citit eu in revistele pe care le citesc eu de obicei. Eu habar nu am despre chestiile astea cu demonstratii si parlamentar-legislative, etc. Intreaba si tu pe un forum sau blog interesat de probleme juridice si politice, precis nu sunt eu persoana care ar avea catusi de putin habar despre asa ceva, adica nici macar la nivel de simpla informare, ca zau, nu am citit despre chestii legate de domeniile de care intrebi tu,si nici nu sunt deosebit de motivat sau interesat sa citesc. Eu, in plus, nu am citit niciodata nimic despre tehnici de demonstratii cu scopuri politice, desi stiu ca exist o gramada de informatii despre activismul politic pe Internet pt oricine e interesat sa afle cum sa organizeze o demonstratie politica oarecare. Se poate da Google, presupun.

  4. da, supra-calificarea poate deveni rapid un handicap. Dar nici tu nu vrei sa te duci pe un post sub un anumit standard la care ai ajuns intre timp. Este o cruce greu de dus …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *