Killing Season (2013)

Killing-Season_OneSheet-IGN-Debut-610x898Killing Season surprinde confruntarea dintre doi veterani ai războiului care a devastat Bosnia şi Herţegovina la începutul anilor ’90: un american şi un sârb, ultimul căutând răzbunare pentru o întâmplare veche de pe front. Cei doi ajung faţă în faţă, într-un décor montan izolat, şi încep un joc de-a şoarecele şi pisica, vânându-se reciproc prin păduri.

Fără a şti nimic altceva despre film, în afara celor patru rânduri de mai sus, pare o propunere cinematografică interesantă: doi luptători încercaţi, bântuiţi de o poveste de pe front care nu poate fi prea veselă, într-o luptă unu la unu, care poate avea un singur învingător. Dacă adăugăm faptul că protagoniştii sunt Robert de Niro (în rolul fostului ofiţer american Benjamin Ford) şi John Travolta (drept Emil Kovac, fost luptător într-un “pluton al morţii” sârbesc), lucrurile devin de-a dreptul incitante.

Din păcate, însă, ceea ce ar fi putut fi un thriller foarte bun este distrus de un scenariu jalnic şi de o regie extrem de slabă. Scenariul scris de Evan Daugherty [a cărui experienţă anterioară mai cuprinde un singur titlu mai răsărit, însă tot o “dudă” cinematografică: Snow White and the Huntsman], încearcă să dea un verdict în cazul unui subiect încă sensibil pentru lumea modernă – conflictul bosniac – şi nu numai că eşueză lamentabil (Ford şi Kovac îşi fac destăinuiri reciproce, doar ca să sfârşească amândoi pe marginea unei stânci, secaţi de puteri şi privindu-se neputincioşi), dar transformă toată povestea într-un ghiveci de incompetenţă artistică şi superficialitate tipic hollywood-iene. Pe de altă parte, Ford şi Kovac sunt doar nişte oameni care se urmăresc prin pădure, camera lui Mark Steven Johnson [regizorul şi scenaristul altor două rateuri: Daredevil şi Ghost Rider] fiind incapabilă să amplifice în vreun fel suspansul şi adrenalina.

În consecinţă, nici de Niro, nici Travolta nu-şi găsesc locul în poveste. Primul pare complet detaşat de povestea soldatului devenit un sihastru al muntelui. Ford este autosuficient, găteşte bine, se culcă devreme şi se trezeşte la revărsatul zorilor – într-o rutină din care nu este clar dacă veteranul este bântuit de umbrele trecutului, sau pur şi simplu plictisit de viaţa sa. Între timp, masca lui Travolta (un accent groaznic şi o barbă înfiorătoare) îl apropie atât de tare de ridicol, încât dorinţa sa de răzbunare cade într-un obscur plan secund.

E trist de remarcat cum de Niro, autorul unor roluri memorabile, de o intensitate viscerală, se mulţumeşte acum să treacă prin filme ca un somnambul, executându-şi partitura şi încasându-şi cecul, fără a aprinde niciunul dintre personaje cu scânteia care l-a făcut mare. Totodată, nici Travolta nu mai este tipul rău prin excelenţă, Kovac fiind departe de prestanţa lui Ryder din Taking of Pelham 123, sau duetul antagonic Sean Archer/Castor Troy din mai vechiul Face Off.

Aşadar – în afară de simpla curiozitate, care m-a împins pe mine – filmul nu aduce prea multe argumente pentru a-şi justifica existenţa. Ba chiar, cred că Killing Season, din cauza scenariului extrem prost, este primul film pe care mi l-am imaginat transpus într-o piesă de teatru. Deşi ambii sunt încercaţi în lupte şi fac cu rândul în a se lua prizonieri reciproc, nici Ford şi nici Kovac nu reuşesc să se imobilizeze unul pe celălalt. Iar când nu se torturează cu suc de lămâie (?!), fiecare îi serveşte celuilalt câte un discurs sforăitor despre război, karma şi destin. Adică perfect pentru un duet pe scena unui teatru. Ca film, Killing Season este foarte aproape de junk.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *