Life of Pi (2012)

Life_of_Pi_2012_PosterFiindcă am vorbit recent despre scriitori fără chemare şi poveştile fascinante care le ies în cale accidental, iată încă un exemplu: Rafe Spall este un scriitor lipsit de sclipire, care-şi caută în India inspiraţia pentru o carte a cărei acţiune se va desfăşura în Portugalia. Dumnezeul scriitorilor, sau poate doar întâmplarea, îi face cunoscută existenţa unui om, Pi Patel, despre a cărui poveste se spune că este nemaiîntâlnită şi-l determină pe cel care o ascultă să creadă în Dumnezeu.

Pi Patel se dezvăluie a fi Piscina Molitor Patel, numit astfel după numele unei piscine publice franţuzeşti – mezinul proprietarului unei grădini zoologice din provincia indiană Pondicherry. Precoce, băiatul intră de mic în contact cu unele dintre cele mai importante credinţe ale lumii: hinduismul, creştinismul şi islamismul (când povesteşte aceste lucruri, la momentul întâlnirii cu scriitorul aflat în pană de idei, Pi Patel – bărbat în toată firea – predă şi un curs universitar despre Cabala). Aflat în căutarea propriei sale identităţi, Pi Patel este pus la grea încercare în momentul în care familia decide să plece în Canada pentru un nou început, vânzând animalele de la zoo. Vasul pe care se îmbarcă pentru America este surprins de o furtună puternică şi se scufundă, unicul supravieţuitor (uman) fiind Pi, căruia i se alătură într-o barcă de salvare o zebră, un urangutan, o hienă şi… un fantastic tigru bengalez – căruia, la înregistrarea la grădina zoologică, numele i-a fost schimbat din Setilă în Richard Parker.

Din acest punct, povestea lui Pi – hindusul catolic atins de islamism şi, pe deasupra, vegetarian – devine o parabolă despre supravieţuire şi credinţă. Totodată, acesta este punctul dincolo de care nu mai pot dezvălui nimic despre Life of Pi, căci risc să vă stric plăcerea uneia dintre cele mai profunde poveşti depănate pe film pe care le-am văzut.

Cea mai mare parte a celor 127 de minute de film se petrece într-un cadru aparent monoton şi plictisitor: în mijlocul oceanului, o barcă de salvare, o plută încropită din resturi, un băiat şi un tigru. Cinematografia lui Ang Lee, însă, transformă totul într-o feerie vizuală, iar unele scene sunt pur şi simplu uluitoare. Eu nu l-am văzut aşa, dar Life of Pi este disponibil şi în 3D – vă sugerez să nu rataţi ocazia, fiindcă doar astfel vă veţi bucura la maxim de imaginea balenei care înoată pe sub barca lui Pi, într-o apă bioluminiscentă.

Naufragiatul Pi, interpretat de necunoscutul Suraj Sharma, vă va cuceri garantat cu umorul său neintenţionat, dar şi cu stoicismul cu care înfruntă izolarea în mijlocul oceanului, alături de insolitul său însoţitor necuvântător. Tigrul Richard Parker este o combinaţie de animal în carne şi oase şi creatură CGI şi vă va impresiona cel puţin la fel de mult, dacă nu prin relaţia cu partenerul său uman, atunci măcar prin prin prezenţa impunătoare.

Mult după momentul salvării sale, Pi oferă în câteva minute o cheie alternativă de receptare a poveştii sale. Indiferent de varianta pe care alegeţi să o credeţi, Life of Pi este o delectare vizuală şi o provocare spirituală pe care ar fi păcat să le pierdeţi – unul dintre filmele lui 2012 care mi-a surescitat cel mai puternic imaginaţia.

Comments

  1. Ai facut cea mai buna descriere a filmului fara sa oferi totusi prea multe detalii pentru cei care nu l-au vazut. Esti un adevarat maestru al cuvintelor, Intuneric.

    Nu l-am vazut inca, am avut ocazia dar o ratasem. La un moment dat am tot cautat cartea fiindca din ce citisem prin diverse locuri, toata lumea a vrut cartea, sperand intr-o completare, dezvaluire, intelegere, etc, mai adanca. Asta si faptul ca citisem deasemenea cum ca scenariul a fost rescris de nu stiu cate ori, din cauza ca ori regizorul ori producatorii nu erau multumiti ca nu seamana indeajuns de mult cu ideea cartii.

    Eu o vroiam ca si cadou pentru o prietena. Ma rog, ideea e ca m-am plimbat o gramada fiindca nu mai era de gasit, lumea chiar a cumparat si cartea, de peste tot, aproape. Probabil am nimerit chiar in cele 2-3 zile in care librariile isi refaceau stocurile fiindca am ramas chiar surprins ca poate sa dispara atat de rapid in decurs de o zi, doua.

    Concluzie, trebuie sa vad filmul, m-a convins si mai mult cronica ta, iar in al doilea rand trebuie sa aflu cum e cartea 🙂 S-ar putea sa ma insel, nu mai caut acum, dar din cate imi amintesc, cartea ar fi fost publicata undeva pana in 2002.

    1. Data fiind tema cu implicatii religioase, pentru mine cartea nu starneste cine-stie-ce “emotii”, dar, “rasfoind” internetul, imi dau seama ca a suscitat un val de interes… Daca nu o mai gasesti, ia-i DVD-ul. Filmul intr-adevar merita vazut (daca nu in 3D, macar in HD – cum l-am vazut eu :D)

      1. Ah, nu am precizat ca i-am gasit cartea totusi, atunci. M-a uimit faptul ca a disparut atat de repede din librarii. Practic, ma uitam online la numarul de carti din stoc si a disparut de pe o zi pe alta, fara sa exagerez, iar asta la vreo 3 librarii. Asta vroiam sa subliniez cu ce spuneam anterior 🙂

        Nu am mai vorbit totusi cu prietena de care iti spuneam si inca nu stiu daca a citit cartea. Probabil ca nu, altfel imi spunea. Dar intentionez sa aflu. Si sa vad filmul 🙂

  2. iata ce spune un prieten:

    ”COȘMARURI AMESTECATE CU DRAGOSTE”

    Credeam că s-au epuizat marile surprize artistice, care pot înnobila sărbătorile de iarnă. Nu știu de ce, dar mi se pare că librăriile au fost inspirate înșirând pe rafturi cartea Viața lui Pi de Yann Martel, chiar dacă în roman nu apare vreun Crăciun. Însă respiră insolitul, emoția rară, catharsisul sacru.
    Yann Martel locuiește acum la Montreal. În 1996 a publicat romanul Self. Imediat a realizat insuccesul cărții. Lipsea ceva, adică sclipirea care dă viață ficțiunii. Scriitorul dezamăgit a plecat în India, unde a găsit… povestea lui Pi. Romanul a apărut în 2001. Peste un an, autorul primea Man Booker Prize for Fiction. Regizorul Ang Lee a ecranizat cartea, iar filmul poate fi văzut deja în 3D. James Cameron a recunoscut performanța artistică de excepție a utilizării tehnicii 3D de către Ang Lee în Viața lui Pi.
    După ce citești cartea înțelegi că ideea ecranizării e o nebunie de proporții. Ceva imposibil, irealizabil. Poate de aceea s-a angajat Ang Lee la o aventură unică. Făcuse înainte Tigru și dragon, Rațiune și simțire,etc, însă acum trebuia să găsească un adolescent credibil. A văzut 3000 de băieți și l-a ales pe Suraj Sharma, care își însoțea frățiorul interesat de probe de film. Un actor apreciat în India joacă rolul lui Pi cel matur. E vorba de Irrfan Khan. Regizorul a construit un rezervor uriaș cu valuri artificiale. Poate ar fi bine să nu știm asta…, nici că tigrul nu se afla în barcă la filmări, că a fost plasată ulterior imaginea sa – sinteză a patru tigri- la care au muncit 15 animatori formidabili. Să lăsăm magia să ne trimită pe ocean, unde în barcă domină fiorosul Richard Parker, tigrul care i-a provocat lui Li „coșmaruri amestecate cu dragoste”. Scrie Li: ”Nu pot înțelege cum Richard a putut să mă părăsească atât de brusc, fără să-și ia la revedere, fără să se uite deloc în urmă”(traducere de Andreea Popescu, Polirom, 2012). Ce zicea Ang Lee într-un interviu? Că tigrul simbolizează „fiara interioară a fiecăruia dintre noi”.
    Cartea și filmul presară în noi inefabilul, trimițându-ne spre zonele credinței și speranței. Dacă poți supraviețui 227 zile în asemenea condiții, atunci e clar că există ceva mai presus de logica umană. Pi simte uneori moartea, apoi o voce din suflet care îi spunea: ”Voi scăpa de acest coșmar, voi înfrânge soarta. Atâta timp cât Dumnezeu este cu mine, nu voi muri. Amin”.
    O prietenă îmi spunea că ea a simțit în film aluzii la apocalipsa mereu anunțată. Mă rog… dar ce e viața dacă nu o continuă provocare? Trăim sub furci caudine, însă sperăm. Uneori învingem. Ca și Ang Lee, care oferă un film impecabil, uluitor.

    Alexandru Jurcan

  3. Sunt de acord cu aprecierea pozitiva despre imaginile din acest filmul. Ca sa dau o simpla perspectiva personala, (deci NU o recenzie ca cea de mai sus, care este ff buna, ca de obicei pe blogul asta), povestea din acest film nu a rezonat cu mine decat la inceputul filmului de la bun inceput si pana dupa naufragiu, iar dupa ce baiatul s-a regasit pe pluta cu tigrul, povestea a devenit ceva pe care-l stiam deja (nu din carte, dar asa in general, habar nu am de unde precis, din diverse), si din cauza asta efectiv mi-am pierdut interesul, adica nu am mai avut nici o curiozitate fata de continut sau ce se va mai intampla cu acele personaje, insa intr-adevar imaginile erau spectaculare si am dat pe repede ca sa prind diverse secvente aparent oceanice.

    Cinematografia/operatoria/directia fotografica este semnata de dl Claudio Miranda, originar din Chile, care a devenit mai larg cunoscut pt tehnici de fotografie digitala in filmul Cazul Straniu al lui Benjamin Button.

  4. L-am văzut în 3D (primul film pe care l-am văzut vreodată în 3D) şi este un film monumental. Probabil mi-ar fi plăcut la fel de mult şi dacă nu era 3D pentru că este un film cu multe semnificaţii. Am văzut filmul într-o sală de cinema la Berlin, o sală internaţională (filmul nu era dublat în germană). Pe parcursul filmului, nimeni nu a mişcat iar la sfârşit, nimeni nu s-a ridicat de pe scaune până nu s-a oprit proiecţia şi s-a tras cortina peste ecran (nici nu ştiam că se trage cortina peste ecran). Toată lumea se afla într-o stare de transă, foarte ciudată pentru o sală de cinema. Am crezut că e o chestie nemţească, să stai pe scaun, în linişte, până se trage cortina, aşa că am întrebat-o pe prietena mea, nemţoaică şi crescută în Berlin. Nici ea nu mai văzuse aşa ceva, a fost la fel de mirată ca şi mine.

      1. 3D poti sa vezi si la noi si Berlin a fost o excursie scurta, m-am si intors intre timp, sunt iar in Craiova City plictisindu-ma de moarte:)) Deci nu-s de invidiat:))

        1. Ba da. In conditiile in care in 2012 am fost mai mult legat de glie (in timp ce in 2011 mi-am facut de cap pe unde-am vrut), am ales sa te invidiez pentru Berlin – chiar daca te-ai dus fie si numai sa vezi filmul la cinema. 😀

  5. Eu as vrea sa citesc intai cartea. Ionut a vazut deja filmul si mi-a spus ca a fost bun, ca merita sa pierd cateva ore cu el. Sa stii ca m-am ferit sa citesc recenzia ta, tocmai pentru a nu ma lasa influentata. Nu vreau sa stiu nimic inainte. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *