Lumea, din spatele sticlei

Dark-blue-eyes-900x1440Ochii care nu se văd… se ascund în spatele lentilelor de contact.

Sunt dovada fie a faptului că nu întotdeauna este mai bine să previi decât să tratezi. Pentru că, dacă taică-miu nu s-ar fi speriat de o banală conjunctivită şi nu m-ar fi supus la un examen oftalmologic complet, astăzi aş fi văzut lumea cu proprii mei ochi.

Cea mai proastă decizie din viaţa mea de până acum – în principal din cauză că nu mi-a aparţinut – a fost să-mi pun ochelari în clasa a şaptea. Nu simţeam nevoia şi nici afecţiunea nu cerea o acţiune imediată, dar excesul de prudenţă al medicului oftalmolog s-a potrivit la marele fix cu înclinaţiile spre ipohondrie ale lui taică-miu. Astfel că m-am pomenit destul de repede ascuns în spatele unei perechi de ochelari mari cât capul meu, linia subţire dintre conceptele de “lentile” şi “funduri de borcan” fiind dată de grosimea foarte mică a sticlei (plană, ori cu dioptrie -0,5).

Continuarea este previzibilă: miopia s-a accentuat într-un ritm susţinut şi am schimbat de-atunci vreo cinci-şase perechi de ochelari. Când nu port lentilele, lumea se transformă brusc într-un fundal în tuşe groase şi difuze. Totuşi, trebuie să recunosc că sunt încă departe de “fundul borcanului”.

Prin urmare, am la îndemână câteva metode pentru a stabiliza – dacă nu a îmbunătăţi – situaţia: extracte naturale, operaţia laser sau lentilele de contact… Şi mereu m-am întrebat cum ar fi să apar într-o zi la şcoală cu nişte ochi azurii precum ai fremenilor de pe Arrakis. Ori să-mi schimb fundamental alura de arian cu o pereche de lentile de contact negre ca o noapte fără stele.

Principalul motiv pentru care nu mi-am îndeplinit fantezia visul, nici chiar după ce taică-miu şi-a pierdut dreptul de veto în chestiunea dezvoltării mele personale, a fost nepotrivirea regimului meu de viaţă cu grija delicată de care au nevoie lentilele de contact. Şi cum mare parte a existenţei de individ major am petrecut-o în spaţiul mai mult sau mai puţin insalubru, cu un nivel de civilizaţie discutabil, al unui cămin comunist, am ales să renunţ la “ochii coloraţi”, pentru a evita riscul de a găsi în soluţia pentru lentile de contact diverse “atenţii” din partea unor colegi de cameră prea glumeţi (muşte puse la murat, diluanţi pe bază de cerneală etc.).

Astăzi, când un set de lentile şmechere se asortează de minune cu statutul meu de corporatist, iar oferta magazinului de lentile Lensa.ro este la numai un click distanţă, încă ezit. Nu mă pot decide asupra unui model care să o distreze cel mai tare pe Flippy.

Comments

  1. Sincer nu cred ca miopia ta a avansat dn cauza ca nu ai fi avut nevoie de ochelari si ca ti-ai pus ochelari “prea devreme” sau in mod inutil. Erai miop, si miopia avanseaza de la sine. M-am documentat de pe wikipedia. Este posibil, (desi nu sigur confirmat, ci doar cf 1 studiu mai slabut), ar fi avansat si mai rapid daca nu iti puneai ochelari, insa mai ales invatatura ta ar fi avut de suferit daca pierdeai niste chestii scrise pe tabla, poate chiar ce tema trebuie sa faci acasa, chiar daca din carti puteai citi bine de aproape si fara ochelari.

    Exista niste exercitii ortoptice despre care s-a spus ca pot antrena ochii miopi, insa aceste exercitii nu s-au dovedit eficace in corectia sau intarzierea dezvoltarii miopiei, ci numai pt alt fel de tulburari de convergenta si uneori si pt reducerea oboselii musculare extraoculare a ochilor suprasolicitati de stat toata ziua in calculator, de exemplu.

    Miopia juvenila este asociata statistic destul de clar, si corectand pt alti factori, cu IQ mai inalt decat media. Un grup mai mic de cercetatori de la Cambridge au aratat ca miopia poate fi asociata si cu lipsa de joaca viguroasa in aer liber, dar asta e doar 1 raport, ff recent, din 2011, si nu e ceva inca sigur. Exista si o componenta ereditara. De obicei o miopie mica este sub – 3 dioptrii si o miopie medie se opreste sub – 6 (dioptrii). O proportie mai mare de oameni au miopie medie mai degraba decat mica.

    Nu inca exista metode dovedite care pot preveni cu siguranta miopia. Purtatul ochelarilor sau al lentilelor de contact pt corectia miopiei NU influenteaza progresul ei, asa cum spuneam mai sus, pur si simplu nu exista date care sa arate asa ceva, ci exista date care infirma aceasta ipoteza.

    Exista un singur studiu dublu orb din 2004 care arata ca niste picaturi sau gel oftalmic cu 2 % pirenzepina, (mai numit si gastrozepina, un agent care in concentratie mai mare este folosit si in tratamentul ulcerului din cauza proprietatilor relaxante pe muschii netezi si ai secretiilor gastrice) aplicate unor copii cu miopie juvenila deja instalata poate intarzia oarecum progresia acestei miopii, insa nu stiu daca merge si la adulti. Exista si niste lentile de contact speciale care s epoarta doar noaptea si care pot intarzia progresia pre arapida a unei miopiimai severe cu dioptrii mai mari decat – 6, dar tot la copii. Uneori se recomanda si lentile bifocale, adica si pt aproape si pt departe, chiar daca copilul e doar miop, pt ca si astea pot ajuta la incetinirea progresiei, dar iarasi e la copii, nu la adulti,si aceste studii sunt relativ noi, nu erau probabiil cunoscute cand erai tu copil, nu numai in Romania, dar nici la nivel international.

    1. Ochelarii mi-au creeat dependenta. Daca nu mi i-as fi pus cand am facut-o, sigur mai puteam astepta cativa ani, fara vreun disconfort. Si, da, stiu, e o perceptie subiectiva, “alterata” in principal de factori psihologici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *