Miezul tuturor lucrurilor

O însemnare mai veche (18.03.2011 – remember Fukushima), readusă în actualitate de reflecţiile lui Vlad pe ideea (altora) că numai românii au parte de toate relele pământului.
Vechii greci credeau că vajnicul Atlas le ţine lumea în echilibru, pe umerii săi puternici. [Ar fi interesat de aflat cine sau ce îşi închipuiau ei că-l susţine pe Atlas.] Românii, e drept – ceva mai noi în lumea asta suspendată, au şi ei impresia că lumea începe şi se termină cu ei.
sursa
Pentru asta, de vină e Ştefan cel Mare. Dacă n-ar fi fost el, să-şi bage coada în toate încercările ne-creştinilor de a ridica Moldova în sabie [asta în timp ce le ridica în propriul paloş pe vădanele din poporime], poate că n-am fi avut astăzi impresia că suntem atât de importanţi pentru bunul mers al lucrurilor pe pământ. […]
Aşa însă a trebuit să-l avem pe primul, singurul şi – foarte probabil – ultimul român în spaţiu, Dumitru Prunariu. Atât timp cât România a fost unul dintre actorii importanţi ai cursei spaţiale, doar nu credeau Statele Unite şi URSS că-şi pot face de cap nesupravegheate de nimeni.
La fel, a trebuit să avem Casa Poporului. Nu cumva să creadă conducătorii Marii Republici Populare Chineze că ţărişoara asta, de la malul mării, ar putea fi întrecută atât de uşor în grandomanie.
Şi tot aşa, exemplele pot continua în era post-revoluţionară şi actual-abocaliptică de după 1989. Să vedem…
Statele Unite şi NATO au hotărât că Slobodan Miloşevici era indezirabil. Într-o manieră complet á la G.W. Bush, s-a trecut la bombardamente la sud de Dunăre. Pe noi, românii, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Probabil, americanii se uitaseră pe hartă, ne văzuseră la nordul Dunării şi realizaseră că nu pe noi trebuie să ne bombardeze… Dar noi, nu! Fără să ne-o ceară nimeni, am declarat clar şi răspicat că ne deschidem spaţiul aerian bombardierelor NATO. Păi ce, o ştire despre Miloşevici nu era, de fapt, o ştire, dacă nu apărea şi vreun român pe-acolo, chiar şi pe ultimul rând.
Mai târziu, bineînţeles fără aprobare prealabilă de la Bucureşti, un uragan / tsunami / taifun [ceva rău, oricum] a făcut ravagii în Haiti. Prompţi, băieţii cu avioanele de la armată au umplut un Hercules cu militari şi provizii şi l-au trimis în ajutor. Vorba aia, dacă haitienii aveau vreo Mioriţă a lor şi la versul Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor n-apărea “pasărea” românească?… ajunsă, ca fapt divers nu altceva, la alţi oameni – în Tahiti.
Într-un final, cuprinşi de o frenezie a Facebook-ului, arabii au început să se răscoale. [Se pare că, de la o vreme, pur şi simplu nu le mai ajunge doar să intre pe câte-un site dintr-ăsta şi să le întrebe pe toate europencele blonde de-acolo dacă nu vor să facă sex cu ei, sau măcar să le trimită poze cu ele goale.] La unii a ţinut, la alţii nu. Ăştia din urmă s-au poticnit de Muammar Gaddafi [traducerea în arabă pentru Alexandru Lăpuşneanul] şi-a lui credinţă nestrămutată că Nu există “dacă voi nu mă vreţi”. Voi sigur mă vreţi, doar că treceţi printr-o fază. Şi-am să v-o demonstrez cu sânge – al vostru (sîc!). Feisbucării s-au apucat să tragă în gadafişti, gadafiştii înapoi în feisbucări – iar restul au rămas să se uite la acest meci de ping-pong cu gloanţe. Într-un final, românii au luat atitudine – din nou, fără să-i întrebe nimeni – declarând că Nu e un moment potrivit pentru a susţine o intervenţie armată a forţelor internaţionale în Libia. Până la momentul acestei însemnări, într-adevăr, nimeni nu s-a amestecat în gâlceava “înţeleptului” cu lumea. Sunt convins că istoria va consemna: […] fiindcă n-au vrut românii.
Prin urmare, nimic nu se întâmplă fără (măcar) ştirea românilor. Suntem în miezul tuturor lucrurilor.
Suntem atât de importanţi, încât nici măcar tragedia japonezilor nu putea avea loc fără să ne afecteze direct.
Să-l luăm pe păcătosul ăla de nor radioactiv. Toţi specialiştii care au monitorizat catastrofa de la Fukushima au previzionat o deplasare a norului de radiaţii înspre Oceanul Pacific şi Coasta de Vest a Statelor Unite. Ce-au făcut românii?… S-au repezit cu toţii în farmacii, să-şi burduşească buzunarele cu iodură de potasiu. Dacă, la cât de importanţi suntem, vine norul ăla peste noi, ne omoară pe toţi şi se duce dracului echilibrul planetar?
Suntem ridicoli.
Ne îngrozim de drama Soarelui-Răsare [Din punctul meu de vedere, mă bucur că toată istoria a avut loc în Japonia. Cred că această ţară este singura capabilă să-şi revină într-un timp scurt după un asemenea şoc. Tot respectul pentru un popor care, după ce a fost pulverizat nejustificat de americani, a găsit puterea să renască, să le preia tehnologia şi, mai apoi, din păcate, să se confrunte iar cu aceeaşi problemă. Vreţi cea mai simplă dovadă? Căutaţi pe net cum au reconstruit o autostradă în patru zile], dar suntem incapabili să privim în propria noastră curte. Tremură carnea pe noi când ne gândim la acei oameni care au rămas să lupte cu centrala lor, în timp ce la noi sunt atâţia cărora le curg radiaţiile la chiuveta din bucătărie, care îşi pun cortul pe radiaţii, care îşi duc zilele de când se ştiu în zone iradiate.
La Fukushima mai sunt zeci de-ai lor. De care îi pasă unei planete întregi.
La Ciudanoviţa, în Caraş-Severin, sunt sute. De-ai noştri. De care nu-i pasă nimănui.
Nu degeaba, România, te iubesc.

Comments

  1. Nu stiu cum am ajuns aici (probabil din articol in articol), dar mi-a atras atentia o fraza: “a fost pulverizat nejustificat”. Nu a fost deloc nejustificata interventia. Dupa ce comisesera atrocitati care le intreceau uneori pe cele germane, japonezii erau hotarati sa mai continue razboiul ani buni. La cate bunkere si ce armata aveau, existau toate sansele sa se intample asta. '

    Sa nu uitam ca imparatul Hirohito n-a fost judecat niciodata (chit ca tot sub domnia lui s-a petrecut si refacerea post-razboi). Americanii au ales cea mai scurta cale de a incheia un razboi. Desi au facut-o intr-un mod inuman, sunt de remarcat eforturile de refacere de dupa, eforturi in care America a investit masiv.

    Evident, atat interventia nucleara (cu sau fara acel controversat Pearl Harbour care sa o “justifice”), cat si investitia de dupa au fost in folosul SUA, dar au fost manevre care au evitat pierderi poate mai mari de resurse si vieti umane pe termen lung.

    1. Din punctul meu de vedere, utilizarea bombei atomice ramane nejustificate, in conditiile in care soarta razboiului era pecetluita.

      Asa, alte zeci sau poate sute de mii de oameni au platit si ei, cu viata, pretul razboiului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *