Mission: Impossible – Ghost Protocol (2011)

Până să urce din nou deasupra norilor, în Top Gun 2, Tom Cruise îşi face încălzirea escaladând cel mai înalt hotel din lume.
Filmele din seria Mission: Impossible, spre deosebire de restul producţiilor de gen (exceptând, poate, un alt nume greu – James Bond) pot fi văzute oriunde şi oricând. Motivele? Un actor aparent inepuizabil (Tom Cruise, need I say more?) locaţii cuceritoare, gadget-uri incredibile, supercar-uri (una este să fii salvatorul omenirii şi alta e să o salvezi conducând o bijuterie pe patru roţi) şi acţiune împinsă la limitele cele mai îndepărtate ale verosimilului. Pe scurt, fiecare Misiuneeste entertainment pur.

Ghost Protocolurmează linia filmelor anterioare: o intrigă simplă, dar o acţiune debordantă. De data aceasta, IMF (Impossible Missions Force) este acuzată de implicarea într-un atac cu bombă asupra Kremlinului şi organizaţia este trecută pe linie moartă. Tot ce rămâne este un vagon de tren supertehnologizat, ascuns într-un marfar rusesc, în care Ethan Hunt (Cruise) şi echipa lui se regrupează, în căutarea adevăraţilor terorişti. Ce urmează este o cursă contra-cronometru pentru împiedicarea unui război nuclear, din Moscova (o abilă infiltrare în arhiva Kremlinului) la Dubai (unde Hunt îşi redescoperă pasiunea pentru free-climbing, nicăieri altundeva decât la etajul 130 al ameţitorului Burj-Khalifa), iar de la Dubai în India (la volanul unui spectaculos concept-carBMW).
Filmul este dus în spate de Tom Cruise (şi în calitate de producător), iar Ghost Protocol ne dezvăluie şi ceva umanitate în Ethan Hunt – în ochii agentului se citeşte ceva mai mult decât moarte. Un mare plus îl constituie noua echipă – din punctul meu de vedere, cea mai legată dintre toate “selecţiile” IMF: geniul calculatoarelor Benji (Simon Pegg – Shaun of the Dead, Paul), responsabil pentru cele mai multe dintre momentele comice, seducătoarea Carter (Paula Patton – Mirrors, Deja Vu) şi enigmaticul Brandt (Jeremy Renner – The Hurt Locker şi viitoarele Bourne Legacy şi The Avengers). Fiorosul Luther Stickell (Ving Rhames) este ţinut pe bară la această Misiune, dar apare într-un cameo pe final, la fel ca şi Michelle Monaghan.
În concluzie, Ghost Protocol are – fără îndoială – lipsuri (spre exemplu personajul negativ al lui Michael Nyqvist, de care mai mult auzim decât îl vedem) şi momente mai slabe, dar acestea sunt depăşite rapid de acţiunea nebunească. Un film de văzut fără nicio prejudecată, fiindcă ni se spune de la început că urmează o chestie imposibilă.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *