Muncă, job-uri şi alte complicatii (2)

job searchSpuneam în articolul trecut că mi-am găsit identitatea în mediul corporatist. Nu-mi închipuiam amploarea acestei descoperiri, dar iată că – după mai bine de cinci ani – mă simt foarte bine în pielea mea.

Adică făcând ceea ce fac. Altfel, sub aspectul circumstanţelor în care lucrez, se impune o schimbare.

Faptul a devenit evident încă din vara trecută. Restructurările de care vorbeam nu demult au lăsat să se întrevadă o lipsă de perspectivă ce determină un grad foarte mare de nesiguranţă şi incertitudine printre angajaţi. Trei concepte (lipsă de perspectivă, incertitudine, nesiguranţă) cu care nu m-am împăcat niciodată, astfel încât am căutat noi provocări.

Pe înţelesul tuturor: un alt job. Şi odată trecut de pragul psihologic a şase luni de căutări, sunt surprins de lipsa de rezultate.

Am pornit de la binecunoscutul draft de CV pe model european, l-am rafinat până am obţinut un document atât cu aspect comercial, cât şi cu informaţie optim structurată, apoi am început identificarea posibilelor oportunităţi: deopotrivă în online (mediul de comunicare preferat al corporatiştilor) şi în piaţa concretă, printre companiile prezente fizic în Iaşi. Rezultatul? Peste 60 de CV-uri depuse, 9 interviuri (prin interviu înţelegând aici tot procesul de selecţie, care în unele cazuri a însemnat nu mai puţin de 7 întrevederi cu 7 manageri de pe nivele ierarhice diferite din aceeaşi companie) – dintre care 0 (zero) concretizate prin oferte de angajare.

Prin urmare, mi-e imposibil să nu mă întreb unde-i problema.

Sunt conştient că, privit din afară, job-ul meu pare unul cât se poate de abstract, privitorul neavizat fiind de cele mai multe ori incapabil să cuprindă întreaga sferă a competenţelor necesare, de la vânzare, negociere şi comunicare interumană, până la capacitatea de a desface un business în activităţile si fluxurile componente. Dar refuz să cred că oameni versaţi, precum utilizatorii platformei hipo.ro, nu pot analiza şi nu pot înţelege elementele job-ului meu, astfel încât să identifice punctele comune dintre profilul meu de angajat şi lista lor de cerinţe. Dac-ar fi aşa, înseamnă că toţi cei din branşă (deloc puţini) ne-am atins potenţialul, ceea ce este fals.

Atunci, care e problema? Unde greşesc – dacă greşesc?

Odată, la un training, cineva îmi spunea că un vânzător începe să obţină rezultate abia după ce a primit suficient de multe refuzuri. Să înţeleg, aşadar, că 60 de CV-uri încă nu sunt suficiente? Atunci poate n-ar strica să-mi fac norma aplicând la nişte job-uri în Cluj Napoca, apoi, când succesul şi norocul vor decide să mă fericească şi pe mine, să revin pe Iaşi cu căutările.

Mai în glumă, mai în serios, de când am ieşit din facultate aud că piaţa muncii din Iaşi este una atipică. Însă, vorba aia, când m-am angajat în Agenţie n-aveam nici cea mai vagă idee ce presupune munca în vânzări într-o multinaţională, iar acum, când îi cunosc toate dedesubturile (pe nivelul meu de competenţă) şi ştiu cum pot folosi aceste cunoştinţe şi în alte domenii, să nu pot avansa?

Îmi pun toate aceste întrebări, dar nu am de gând să mă las doborât de ele. La urma urmei, lucrurile bune li se întâmplă celor care aşteaptă (= au răbdare), indiferent că vor să-şi schimbe job-ul în Iaşi, ori caută locuri de muncă în Galaţi.

Comments

  1. Sincer, eu n-am folosit CV-uri Europass pana acum, pentru ca multi angajatori (din Bucuresti) mi-au spus ca-l gasesc greu de citit.

    On-Topic: Mult succes. Din pacate nu te prea pot ajuta cu recomandari in Iasi (dar in Bucuresti ma pot interesa, daca e cazul).

    1. Si pe mine ma dispera modelul Europass. N-am pastrat din el mai mult de 10%, asta insemnand modul de structurare a informatiilor. “Povestea” propriu-zisa nu e atat de… terna.

  2. Eu l-am folosit, si mi se pare chiar estetic, plus am impresia destul de distincta, stiindu-i acum pe cei care l-au primit, ca probabil acel chenar special plus cu stema cu stelute a fost elementul de impact decisiv pt ca distrage total atentia de la continut, care cere un efort prea mare pt a fi citit la nivel de intelegere mai nuantata, dupa cum spune si Krossfire. Eu nu as subestima importanta esteticului stampilelor birocratice in zonele de influenta lingvistic-culturala indo-europeeana, cf chiar si ultimului racnet legat de studiile noii discipline de antropologie culturala lingvistica dezvoltate de un profesor universitar australian care pare deosebit de reputabil despre care am citit total intamplator pe Internet acum vreo 2 zile legat de seria mea de articole despre Daci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *