Nătăfleaţă Manelistu’

Din februarie începe o nouă ediţie a show-ului Românii au talent – cu o secţiune specială pentru plagiatori.
sursa
Până acum, credeam că a fi manelist presupune un minim de creativitate, astfel încât să nu se repete (chiar toate) versurile de la o piesă la alta. […]

Am avut şi o perioadă de îndoială. Credinţa mi-a fost oarecum zdruncinată în anii facultăţii, când manelele răsunau în cămin zi-lumină, iar pe culoare – la miezul nopţii – ieşea Tarzan, fiul junglei, care, după un râgâit înfiorător răget teribil [nu mi-am închipuit niciodată că tulburările digestive ale unui individ pot zdruncina existenţa unei întregi comunităţi], înălţa urletul de luptă: Lupii, măăăăăăăă!… Şi fiul ploii… [pe sus-numiţii lupi nu i-am identificat niciodată, dar de progenitura precipitată nu ne-am îndoit niciodată că n-ar fi fost el] Dar lucrurile au început să se aşeze, iar magnificii cant-autori să se sedimenteze, după loc (Jean de la Craiova), după vârsta biologică sau bruma de minte (Liviu Puştiu), după preferinţe culinare (Florin Salam) şi super-puteri (Adrian Copilul Minune, Vali Vijelie) – aşadar, aveam dreptate: nu oricine putea fi, cu adevărat, manelist.
Iată-mi, însă, teoria pusă din nou la încercare. Se pare că conceperea unei manele în ziua de azi nu mai cere nici cea mai mică urmă de originalitate [sau concizie gramaticală, dacă tot veni vorba]. E suficient să exişti şi arta îţi iese-n cale pică muie-n [ups!] mură-n gură ca para mălăiaţă-n gura lui Nătăfleaţă. Toţi cunoscuţii (Rihanna – Man Down) şi necunoscuţii (Michel Telo – Ai Se Eu Te Pego; Maximilian & MefX – Sophie) lumii îşi vor înghesui creaţiile la picioarele noului manelist, pentru a preveni şi cea mai mică scintilaţie de gândire proprie.
Prin urmare, eu propun să renunţăm la căutări precum Vocea României (Nătăfleaţă Manelistu’ n-are nevoie de voce; simpla lui existenţă este o binecuvântare) sau X-Factor (cantautorul nostru este, mai degrabă, o anomalie genetică, împrumutând când un X, când un Y) şi să ne mulţumim cu Românii are talent cu caru’ – unde Nătăfleaţă Manelistu’ va interpreta We Are the Champions.
Până la urmă, cine e pe primu’ loc?
P.S. Chiar aşa, eu nu înţeleg cum super-maneliştii României au ratat o melodie precum We Are the Champions? E suficient de lălăită pentru ritmurile noastre băştinaşe şi e cântată pe la toate competiţiile – deci s-ar asorta de minune cu mascarada fotbalistică numită Liga I.

Comments

  1. Alea copiate sunt manele-capusa, nu prea au succes, cele mai belea 🙂 sunt tot cele originale. Ce vrei? Incearca si ei sa profite de pe urma altora…

    1. Cosmaruri!

      Am facut odata un revelion in Brasov si de la zece seara pana la patru dimineata au fost numai manele. Credeam ca-mi zbor creierii!… La un moment dat, intr-un moment de respiro, cand nu era nimeni atent, s-a strecurat unu' la calculator si a bagat Prodigy. Atunci am cedat si am plecat.

  2. Vai vai vai, am lesinat la al doilea paragraf ala cu “lupii maaaa, si fiul ploii” / stai k mai am de citit. Dne trebuie neaparat sa ne vedem odata face 2 face si sa ne pove mai pe larg, CA MOOOOR 😀

  3. Aia cu “te pego” e cevaaaaa… am vrut sa fac o postare pe tema. Nu inteleg cum o manea poate razbate cel putin odata pe ora la toate marile posturi de radio din Romania cu scuza ca e intr-o alta limba. E mama manelelor melodia asta si vad ca place la noi la romani ceva teribil…

    1. Si?… Poate se rasuceste Freddie in mormant si vine sa-i bantuie “oleak” pe alde Salam si tot neamul lui de porecliti.

      Dupa incredibilul (in sensul de greu de crezut) Edward Cullen, ar fi al doilea vampir pe care lumea l-ar imbratisa imediat.

  4. Stii cumva blogul scriitoarei romane din diaspora Incze Klara ? A publicat o data mai de mult la ea pe blog poza asta si eu i-am facut o critica favorabila ! O sa caut sa vad daca pot gasi un link la postul ala ! Ca si acum mi-a facut placere sa revad poza asta !

    Re manele, mie imi sunt indiferente, ca orice gen de muzica de altfel, deoarece sunt total afon, si eu nu imi pun sa ascult muzica niciodata, dar daca se intampla sa cante in jur nici nu ma deranjeazaici nu-mi place in mod special. La opera imi place mai mult din cauza de costume, scenografie, punere in scena, poveste, etc., unde muzica joaca rol mai mult de coloana sonora emotionanat ca in filme.

  5. Mda, mâna aia aşezată languros pe burtă e deliciul pozei. Ce mai, omul poate! Contează şi ce anume? Zic că e destul de încăpătoare jungla…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *