Orizont întunecat

Orizontul de evenimente este graniţa dincolo de care un obiect prins în atracţia gravitaţională a unei găuri negre nu mai poate scăpa forţei inexorabile.
Din acel punct nu mai există cale de întoarcere şi M. tocmai l-a depăşit.
Mai sunt şase luni.

Comments

  1. 6 luni pt ce ? Nu am inteles. A murit ? A supravietuit ocluziei intestinale si i s-a spus ca “mai are 6 luni” de trait ? Ca daca a supravietuit acestei ultime incercari cu adevarat deosebit de grele, (ceea ce eu mi-as fi dorit din tot sufletul, desigur), zau, sincer, chiar si in cazuri de dat asa un prognostic statistic teoretic bazat pe niste medii, care depind de o gramada de lucruri, si efectiv nu cred ca se poate spune decat poate caz la caz si si atunci cu toata grija si umilinta, in realitate de fapt numai D-zeu, dupa parerea mea, poate sa stie cat mai e si cat nu mai e. Eu ma iau dupa ultimul interviu al d-lui Christopher Hitchens, (un jurnalist care mie imi placea ff mult care a murit relativ recent), si care a fost diagnosticat din intamplare cu acelasi fel de caz de cancer esofagian cu care fusese diagnosticat la un moment dat si tatal lui, si tatal lui a supravietuit mai mult de 10 ani din momentul diagnosticului pe cand dl Hitchens numai cateva luni, si zau, ca li s-au administrat probabil tratamentele cele mai OK cunoscute si la unul si la altul, desi poate de tipuri diferite, la vremea respectiva, dar nu a depins de efectele adverse ale acelor tratamente sau de eficacitatea lor, sau de conditiile de viata sau de mediu, pur si simplu asa le-a fost dat. Eu asa am inteles, poate ca nu am dreptate, poate ca in realitate a fost altfel, dar eu asa am vrut sa inteleg. Ma gandesc ca uneori medicii, chiar cei mai experimentati, daca un pacient considerat terminal scapa dintr-un episod mai greu al vreunei complicatii anume, si supravietuieste, se pot gandi oare cate episoade din astea mai poate suporta un om obisnuit, desigur, se pot lua si dupa diverse metastaze si raspandirea cancerului, si dupa felul specific de cancer, si dupa daca el pare de tip mai agresiv sau nu, dar de fapt, zau, nu cred ca stie nimeni, si fiecare om e altfel, fiecare, unul luat cate unul, mai ales in lupta cu o boala a carei cauza reala si/sau al carui mecanism de actiune si de reactiune nici macar nu se stie cu ff exacta precizie, ci doar se presupune, se observa, se masoara mai mult statistic, mai ales daca e vorba de un cancer primar de tip mai rar, apendicular, despre care nici nu exista prea multe cunostinte reale la nivel larg statistic, te poti lua mai mult dupa reactivitatea organismului si starea organelor organismului omului respectiv, care la randul sau se poate fie deteriora ff rapid, sau invers, se mai poate intari din nou o vreme.

    Disclaimer: habar nu am despre ce vorbesc. Nici macar nu am dat Google. Am scris mai mult din burta, dar asa cred eu, desi nu stiu daca as putea argumenta stiintific cu ceva anume.

  2. Imi pare tare rau sa aud.
    Si eu zic la fel ca Rudolph in privinta statisticilor medicale. Chiar si in rarele momente cand sunt bine facute (adica riguros), chestie care nu prea se intampla, treaba arata doar o tendinta. Atat. Din experienta mea proprie, iti spun ca am cunoscut multi care au trait peste cat le fusese prezis si unii care au murit mult mai curand (insa eu ma refer aici la maladii genetice si efectele lor secundare, fiindca cu astea am eu experienta).
    Pe de alta parte ma intreb daca e bine sa atinga media aia in conditiile in care e dansa. Nu vreau sa sune cinic, nu-s deloc, vorbesc strict din perspectiva proprie. Eu unul tin foarte tare la calitatea vietii. N-as accepta sa traiesc oricum, doar ca sa “traiesc”. M-as stradui maxim pentru familie si am sa o si fac, dar doar ca sa le fac lor un favor, nu mie. Oricum ar fi, imi pare al dracului de rau ca trebuie sa treci prin asta. O concluzie la care am ajuns de multa vreme este ca e mult mai dificil psihic sa fii apartinator decat bolnav. Eu cred ca as fi intr-o depresie crunta sa fiu in locul tau. Prefer sa fiu bolnav. Sincer. Boala fizica o pot duce, stresul de a nu putea face nimic pentru cineva pe care-l iubesc, m-ar termina. Asa ca sincer-sincer te admir pentru forta, imi pare grozav de rau si sper sa fie totul cat mai lin pentru voi toti.

    1. Asta cu calitatea vietii este o discutie mult mai lunga. De multe ori m-am gandit si eu: cine suntem noi, sa-i cerem femeii sa traiasca si sa se chinuie.

  3. Vecina din fata apartamentului meu a mai trait 19 ani dupa ce a fost depistata cu cancer si a avut si doua ocluzii intestinale pe care le-a depasit, dar a murit pentru ca s-a suit pe scaun sa se uite la contoar .

  4. @all: Multumesc pentru incurajarile implicite si explicite! Problema este ca noi n-am avut niciodata noroc cu numerele. Mai mult de-atat, comment-ul asta vine dupa o noapte nedormita, iar pentru M. – una de cosmar, in care a ajuns la urgente in Cluj cu dureri atroce.

    Iar eu ma pregatesc de inca un drum cu masinuta alba.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *