Parental Guidance (2013)

parental_guidance_posterPărinţii Alice (Marisa Tomei) şi Phil (Tom Everett Scott) au nevoie de o pauză de la rutina zilnică a creşterii celor trei copii, Harper, Barker [întotdeauna am admirat talentul americanilor de-a le pune copiilor nume de câini] şi Turner. Ocazia apare odată cu un premiu pe care Phil îl primeşte pentru invenţia sa (casa cu inteligenţă artificială – pe înţelesul tuturor, Siri la scară mare), când cei doi pot pleca o săptămână de acasă – cu condiţia ca bunicii copiilor şi părinţii lui Alice să accepte câteva zile de baby-sitting.

Intră în scenă Artie (Billy Cristal), un veteran comentator de baseball, proaspăt concediat după 30 de ani la microfon – conservator, adept al valorilor americane tradiţionale, şi Diane (Bette Midler), fostă prezentatoare de meteo – casnică deschisă către nou, iniţiatoare unei clase de dans… la bară.

Odată ce bunicii simpatici,dar demodaţi, se întâlnesc cu nepoţii adorabili – dar fiecare cu probleme specifice vârstei (Harper este o domnişoară de 12 ani pornită să devină vioara întâi a orchestrei din Berlin, mai degrabă dintr-un moft al părinţilor, decât din proprie iniţiativă, Turner este bâlbâit, iar prietenul cel mai bun al lui Barker este un cangur…imaginar), conflictul dintre generaţii se aprinde imediat, iar distracţia este garantată…

Nimic din Parental Guidance nu este nou faţă de alte comedii de familie. Diferenţa este, însă, una de stil. Veterani ai scenei şi ai marelui ecran, Cristal şi Middler sunt baza pe care se sprijină întregul film, cei doi părând că au într-adevăr în spate o căsnicie serioasă. În consecinţă, interacţiunea cu nepoţii este firească, iar umorul, pe alocuri chiar toilet-humour, deloc forţat. În pofida unor aluzii repetate la şliţul bunicului Artie “Farty”, poantele vin la momentul oportun şi nu se lungesc mai mult decât trebuie.

Parental Guidance propune câte ceva pentru fiecare şi, chiar dacă, în ansamblul său, filmul nu excelează, prestaţiile individuale îl fac suficient de agreabil pentru o seară de duminică în familie.

Comments

  1. Pana si singurul cititor care mai da pe-aici a vazut filmul acu’ doua saptamani. Un semn mai clar al decaderii cronicarului nici ca se putea. 🙂

    P.S. Cred, totusi, ca mai e si Rudolph….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *