Pe drumul alb către nicăieri

Pe drumul alb către nicăieri eşti singur.
Nu te conduce nimeni.
Nu sunt spectatori.
Pe drumul alb către nicăieri eşti singur.
O umbră întunecată într-un décor alb.
Un ghemotoc de gânduri printre rotocoale de zăpadă.

Comments

    1. Da, si mie mi se pare cea mai reusita. ¤ Prima avea si ea potential, dar, pentru ca n-am avut inspiratia sa-mi iau trepiedul de la inceput, a trebuit sa ma transplantez din alta poza.

  1. Imi place si mie ff mult poza asta si mie imi place ideea de a fi singur, si chiar mi-a placut asta demult de cand l-am vazut si auzit pe dl Richard Burton spunandu-i direct d-nei Ava Gardner in filmul Noaptea Iguanei, cf dl Tennessee Williams, ca fiecare este condamnat la izolare pe viata inchis in propria sa piele personala, si efectiv dl Burton a reusit sa o domine pe d-na Ava Gardner pt o fractiune de secunda, aproape imperceptibila, in acea clipa in acel film, lucru care mie personal mi s-ar fi parut absolut imposibil de realizat de absolut nimeni in lume vreodata, mai ales ca nu cred ca d-na Ava Gardner personal s-ar fi lasat ea dominata de nimeni pe ecran, nici obligata de regizorul John Huston cu forta, dar efectiv pt o mica fractiune de secunda cred ca dl Burton a reusit sa o ia prin surprindere, desi si-a revenit imediat dupa aia si sarmanul dl Burton a redevenit patetic si chiar usor ridicol in clipa urmatoare fata de ea.

    Nu stiu de ce dar si pe mine a reusit sa ma intimideze dl Burton in clipa aia, (dansul fiind si in general un actor fata de care eu personal nici la nivel f privat de in gand nu as indrazni sa imi fac vreodata fantezii sexuale), si deoarece mie nu imi place sa ma simt intimidat de nimeni, in clipa aia m-am decis sa imi PLACA de atunci inainte ideea de siguratate existentiala, NU sa fiu absolut de loc suparat, deprimat, sau chiar disperat din cauza ei, daca tot era un dat asa factual declarat cu atat forta si credibilitate de insusi dl Richard Burton de a reusit sa o sperie pana si pe d-na Ava Gardner !

  2. Tin minte iarna, cand mergeam spre casa, intr'o bezna totala, pentru ca nu erau niciodata aprinse becurile de la stalpii de iluminat, nu puteam decat sa ma ghidez dupa lumina lunii rasfranta in covorul de zapada… ce vremuri…

  3. Clarificare: imi place ideea de a fi singur, dar nu in natura unde trebuie sa te orientezi dupa lumina lunii ca sa nu te ratacesti in zapada, departe de orice telefon, politie, etc…astfel de singuratate eu personal nu recomand la nimeni si nu cred ca la asta se refereau d-nii Richard Burton sau Tennessee Williams.

    1. Dupa parerea mea, D-zeu este indeajuns de rabdator ca sa inteleaga si sa accepte si sa poata, mai ales, TOLERA, orice ai dori sa ii spui, chiar si ca esti suparat pe el, sau chiar sa ii pui si intrebari.

    2. Eu nu cred ca as putea tolera eu insumi notiunea unui D-zeu care sa nu inteleaga ceva anume, chiar si daca e o aberatie totala, sau care sa fie El insusi cat de putin intolerant, ranchiunos, suparacios, etc, cam ca zeii greci..ca si DE AIA a castigat in sens de stabilitate de lunga durata si poate chiar si progres real civilizator uman Monoteismul vs politeism, dupa parerea mea.

    3. Si tot de aia, cred eu, desi aici poate ca generalizez in mod mai subiectiv mai accentuat, ca ateii sunt oarecum trufasi in sensul ca nu prea accepta (nu le place, sunt intoleranti fata de) posibilitatea ca sa EXISTE o entitate usor, o idee mai competenta si experta decat ei mai ales pe domeniul tolerantei in care ei se cred si chiar se vor, la nivel principial, cei mai experti dintre toti si toate…si tot in sensul asta scriam eu ce scriam recent pe blogul lui Mircea Vladut despre umilinta si modestie, (desigur, reale, nu de tip pseudo- sau “fals”, sau doar reactiv secundar), ca fiind si ele posibile lucruri bune si chiar utile in sens poate mai mult norocos si pt poporul roman uneori, (dar si alte popoare), cred eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *