Pelerinajul femeilor de serviciu

cleaning-supplies1A fost odată, ca niciodată, o Agenţie. Precum oricare altă corporaţie ieşită din Evul Mediu şi ajunsă în post-modernism, şi Agenţia de care vorbim contracta… personal specializat pentru curăţenie în spaţiile de birouri.

Când am păşit prima dată pragul Agenţiei, doamna de serviciu era deja acolo: o fiinţă durdulie, coafată mereu, care niciodată nu-şi bea cafeaua la bucătărie, ca mai noi toţi, angajaţii, ci în front – ca o doamnă. Printre birouri şi calculatoare… şi clienţi, inevitabil.

I se spunea Lumi.

N-a trecut mult să-mi dau seama că, de fapt, femeia era o boemă, genul de om care nu ştie cum să-ţi mai spună că doar o soartă tragică l-a împins la o muncă atât de înjositoare pentru spirit, precum ştersul unor birouri. Şi, căutând mereu alte şi alte moduri de a-şi exprima filozofia neînţeleasă, Lumi se pierdea în cafele interminabile, sorbite cu înghiţituri, în timp ce ochii priveau galeş, şi fără să înţeleagă nimic, la clienţi… Asta când venea la serviciu, fiindcă nu tot timpul apăsarea destinului îi permitea să vină la Agenţie. Se întâmpla în ziua respectivă să ieşi pe stradă şi să dai nas în nas cu ea, la braţ cu diverse doamne sau domni – atunci, dintr-odată, devenea doamna Lumi, care nici nu te privea în ochi, fiindcă era o fiinţă boemă, cu anturaj…

Era doar o chestiune de timp – care, de altfel, a trecut foarte repede – până la gâlceava înţeleptului cu lumea. Într-o zi, unul dintre noi, nu şefa, a primit un mesaj: Mi-am dat demisia. În hohotul general care s-a stârnit, şefa abia a mai avut puterea să-i dea un reply, întrebând: Cui?… Dar fiinţele boeme nu răspund faţă de nimeni…

Într-o săptămână şi ceva, am primit un nou angajat. O femeie slăbuţă, cu privire umilă şi mult bun-simţ, astfel că ne-a câştigat pe dată. Îţi dădeai seama din ochii ei că e împăcată cu condiţia ei, de om care trebuie să muncească mult şi onest pentru orice.

Prin urmare, nimeni n-a cutezat să facă nici cel mai subtil spirit legat de numele ei – o chema Tălălău.

Timpul a început să curgă mai cu rost. Cu fiecare zi, Agenţia începea să respire a curăţenie, iar cafelele se serveau, în efectiv complet, în bucătărie. Au urmat apoi aniversări şi sărbători – iar doamna Mariana se bucura de ele la fel ca oricare dintre noi. Până într-o zi…

Era luni, ora 8.30, când am început să ne adunăm pe la Agenţie. Apoi s-a făcut 9.00, când am început programul. Până la ora 10.00 n-a mai fost mult, şi ne-am dat seama că nu s-a preocupat nimeni să deranjeze praful lăsat peste weekend: doamna Mariana nu apăruse. Şi, dintr-odată, era vineri.

Unii oameni se consideră extrem de importanţi. Atât de importanţi, încât nu pot fi deranjaţi de nimeni. Atât de importanţi, încât nu consideră necesar să aibă un număr de telefon… Am avut nevoie de patru telefoane şi o vizită la un loc de muncă anterior ca să aflăm că femeia de serviciu plecase, într-o noapte, în Italia. Şi, aşa cum ne-a confirmat un-probabil-băiat-de-al-ei, nu se mai întoarcea; de-aia îşi luase, pe neobservate, până şi papucii de la Agenţie. [În traducere liberă, Adică, dacă voi acolo sunteţi nişte ameţiţi şi nu v-aţi dat seama că maică-mea v-a lăsat de căruţă, eu ce să vă fac?…]

Rămaşi cu senzaţia intensă c-am fost blestemaţi de femeile de serviciu, am schimbat abordarea şi ne-am încercat norocul în mediul online. Am găsit astfel site-ul Vertex-cleaning.ro, prin intermediul căruia ne-am personalizat un serviciu complet de curăţenie. Ca bonus, Agenţia a primit şi o ofertă de curăţenie în apartamente pentru angajaţi.

…Povestea se încheie aici, în principal din cauza faptului că, imediat după evenimentele relatate, eu am plecat din Agenţie. Pot, totuşi, să vă spun că niciunul dintre foştii mei colegi nu s-a mai plâns că femeile de serviciu vin şi pleacă, într-un pelerinaj neînţeles, din Agenţie.

Comments

  1. am si eu o poveste asemanatoare :)) adica acum cativa ani lucram la o firma de distributie. aveam acolo o femeie de serviciu de 1m 40cm care facea curat. au dat-o afara si in cateva zile curtea firmei arata ca dupa bombardament. nimeni nu ridica o sticla de plastic sau un celofan sa il puna la gunoi. au chemat-o inapoi de acasa :)) era o firma cu 50 de angajati.

      1. Probabil pt ca s-a gandit la ea in mod protector amical ca la un soi de spiridus vrajit care face bine la oameni. Stiati ca etimologia cuvantului femeie in lb engleza vine de la “om mititel”, si chiar si cuvantul sotie vine asa de la un soi de spiridus mic magic ?! (Desi desigur ca magia nu sta doar in a face ordine si curat ! Dar oricum, probabil ca pe vremuri femeile din Anglia erau asa ca Samantha sau chiar ca Flora, Fauna si Merryweather care ajutau pe Frumoasa din Padurea Adormita, care totusi era mai inalta decat ele, avand rang social ierarhic mai mare.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *