Prinţesa Căpşunică

Alinuţa revine într-o nouă povestire de sezon.
Când un bărbat se gândeşte la o femeie ca la o piersicuţă, simţurile îi iau foc. Dar dacă te numeşti X. şi obiectul fixaţiei fructate este o căpşună mare, roşie şi pârguită, iar fixaţia respectivă o proiectezi asupra concubinei-nedeclarate-viitoare-soţie numită Alinuţa, atunci chiar rişti să-ţi sară minţile pe pereţi.
Asta înseamnă că, în sfârşit, X. a gustat din fructul pasiunii ascuns între coapsele fierbinţi (de la soare) ale Alinuţei? Ei bine…

Nu. Oricât aş fi vrut ca această însemnare să fie jurnalul expediţiei cutezătorului X. pe coborâşurile înşelătoare ale muntelui lui Venus/Alina şi adânc înlăuntrul ascunzişurilor sale, mă văd nevoit să revin cu o altă relatare din ancheta pseudo-ştiinţifică-parţial-satirică Sacrul feminin, profanul masculin şi prostia omenească a amândorura.
Ultima dată, X. căuta părtaşi la o încercare de fraudare a economiei naţionale cu 20 RON. Veţi râde şi veţi spune că e o sumă minoră. Aşa este – însă, celebrul dicton Cine fură azi un ou mâine este luat de bou ne învaţă că nu e de glumit nici măcar cu atâta… Din fericire, creierul lui X. a avut o scintilaţie de inteligenţă [sunt ferm convins că a fost X. şi nu Alinuţa, fiindcă investigaţiile mele nu au relevat la ea – încă – prezenţa numitului creier] şi nu s-au complicat inutil: ameţita a pus bani din buzunar şi… peste câteva zile şi-a dat demisia.
E greu. Tu ştii ce greu e să vinzi atâtea produse? Ţigări… Să faci retur la ziare, să ţii evidenţa… E greu, mă!
Nu i-am mai spus că primul lucru pe care a trebuit să-l vând eu a fost un apartament, iar primul lucru pe care chiar am reuşit să-l vând, a fost un pachet de servicii turistice pentru medici, de câteva sute de euro, în Turcia.
Şi dacă-i spuneam, tot nu cred c-ar fi avut o importanţă. Vorbim despre Alinuţa, persoana care, la o hârtie de 10 RON, dă restul pentru 100 RON – motiv pentru care, după câteva zile, a plecat de la BZI [N-am reuşit să aflu dacă plecarea a fost de voie (demisie) sau de nevoie (concediere)] şi a mai încercat o dată la Open Mind.
Culmea, de data asta i-a reuşit şi prinţesa este acum operator call-center pentru limba italiană. Sună bine? Deloc. La noul job, Alinuţa are acum de-a face cu deadline-uri şi target-uri, care sunt şi mai stresante decât chioşcul cu gumă de mestecat.
În consecinţă, prinţesa este din nou sclava unei munci care presupune… muncă, astfel încât năstruşnica ei minte caută o altă variantă care s-o ducă mai aproape de paradisul închipuit al căpşunarilor de pe alte meleaguri.
Dar eu stau şi mă întreb: dacă pentru cei mai mulţi este clar că Spania = căpşuni şi portocale, care este ţara în care căpşuna se culege singură – trebuie doar să stai întinsă la umbră şi să te uiţi languros la ea?

Comments

  1. Cu fiecare povestire despre Alinuta pe care o citesc am tot mai mult convingerea ca este femeia ideala (din punctul meu de vedere ) adica o femeie langa care nu te plictisesti niciodata chiar daca nu ai nimic in comun cu ea simplul fapt ca ai privesti actiunile iti alunga monotonia, plictisul si ori ce urma de viata banala !

    1. Asta e doar din cauza talentului de povestitor al lui Intuneric, ca altfel, in mod real, actiunile ei sunt deosebit de repetitiv anoste, intr-un repertoriu destul de limitat…de altfel, ca la noi mai toti, majoritatea oamenilor mai obisnuiti din fire.

    2. Ceea ce ma face sa reconfirm din nou impresia initiala ca Intuneric chiar are talent real de a descrie personajele feminine ca oamnei…pe cand cele masculine par abia schitate, si cu zone de umbra…de ex X reprezinta inca un destul de MARE mister pt mine…efectiv nu imi dau seama ce e in neregula cu el, sau daca e ceva in neregula cu el…pur si simplu nu imi e inteligibil, pe cand Alinuta efectiv mi-a fost umanizata si incarnata in fata ochilor, de la o povestire la alta. De aia abia asteptam povestea porno Alina + X, sau macar Alina + Y, ca poate sa am sansa sa il observ si pe el, X, sau macar pe altul, Y, opinand in legatura cu ceva destul de obisnuit important, chiar daca si doar macar raportat de Intuneric, la a doua mana.

    3. Desigur, nu este nevoie ca Intuneric sa se conformeze in mod obligatoriu dorintei mele personale de a-i vedea pe diversi X si Y masculini cu camasa, dar mai ales pantalonii dati jos, (nu doar asa ca pana acum, diverse personaje feminine).

    4. De altfel, gandindu-ma la literatura clasica mai accesibila mie personal in sectorul 2 Bucuresti cand inca citeam acest gen de literatura, imi dau seama ca prozatorii englezi parca parca s-au descurcat ceva mai bine decat cei francezi la datul pantalonilor barbatesti jos vs dessou-urilor feminine. Despre rusi nu pot spune decat s-au priceput sa se uite in mod voyeuristic sub diverse camasi de forta. Despre prozatorii clasici germani nu ma pronunt ca nici nu cunosc prea multi, plus ca mi-e cam frica de fanii d-nei Angela Merkel.

    1. Eu cred, din studiu personal din literatura de fictiune si din mass-media, (pt ca altfel nu am experienta pt ca eu in general prefer sa nu fiu inconjurat de alte femei decat mama si prietena mea din copilarie, si in trecut si bunicile mele), ca brabatii prefera ca femeile sa fie in general tacute, adica sa nu puna prea multe intrebari retorice in cuvinte asteptand raspunsuri adecavtae tot in cuvinte, si sa comunice verbal in mod cat mai concret si usor inteligibil daca au nevoie de asistenta imediata pt ceva anume concret care poate fi usor rezolvabil, de ex aruncat gunoiul, sau facut sex, NU adus luna de pe cer, sau discutat la nesfarsit despre complicatele relatii sociale dintre oamenii de la birou.

    2. Desigur, pot exista exceptii, in caz ca atat barbatul cat si femeia de langa el sunt de profesie sociologi sau politologi sau antropologi si dezbat anumite teorii despre care au de gand sa isi dea doctoratul sau sa le predea la clasele lor de studenti. De ex parintii mei fiind economisti, eu adesea ascultam in casa diverse discutii si dezbateri despre diverse teorii economice mai larg cunoscute, Keynes, Friedman, Marx, etc, si aplicatiile lor concrete re economia familiei noastre sau cea a Romaniei in general, in cadrul economiei globale.

    3. …problema principala de rezolvat in familia noastra fiind, desigur, cum sa se descurce oare economic o familie care ma are pe mine personal ca copil ! Insa, pot raporta ca parintii mei se simteau bine dezbatand aceste lucruri, ma simteam si eu bine pt ca imi acordau atentia necesara re luat ca studiu de caz special, asa ca in general totul a mers destul de bine !

    4. Aha, am inteles, deci sa fie cat mai tacuta si la subiect:))
      E bine ca nu vorbesc foarte mult, in general imi place sa ascult:)
      Foarte frumos din partea familiei tale, vorbind lucruri de genu’ in casa, cred ca si tu ai invatat multe, mai ales ca astia mici retin mult mai repede.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *