Propria mea dezolare

20010422-desolation_tree[Într-o foarte mică măsură, acesta este un articol de bilanţ al anului care se pregăteşte să se încheie. Iar bilanţul nu e nici măcar în totalitate al meu]

A trecut mai bine de un an şi o săptămână de când am văzut ultimul film la mall. În afară de cele câteva spectacole din cadrul FIE 2013, Flippy a avut grijă ca agenda mea culturală să fie ultima pe lista de priorităţi în acest an.

Aşa că sâmbătă seară, păşind iar într-una dintre sălile multiplexului, am resimţit puţin din acea stare de agitaţie pe care o aveam când, puşti fiind, mergeam la teatru. Hai începe, hai începe! Luminile se micşorează, apoi încep să ruleze trailer-ele unor filme viitoare, după care se lasă bezna şi începe filmul. Pentru zeci de minute bune te oferi cu totul omului nevăzut din spatele camerei, să te poarte în lumea lui…

N-am ajuns prea repede în starea aceea de zen, căci un slinos din spatele meu a făcut o glumă rudimentară, după care a izbucnit în râs de unul singur, cât să-l audă întreaga sală (plină). Apoi toţi companionii i-au ţinut – gregar – hangul, inclusiv două sau trei fete. Nu-mi plac femeile care-şi pierd feminitatea, cu atât mai puţin cele care o fac preluând grosolania masculină.

Aşa mi-am dat seama că a mai trecut încă un an, dar nu degeaba. Publicul român ieşean [mai bine să fac distincţia asta, ca să nu fiu acuzat că-cad în păcatul generalizării] s-a mai cizelat, dar nu cu mult. Pentru unii – încă destul de numeroşi –, cinematograful a rămas doar un substitut cu acoperiş al stadionului, un loc unde vii nu pentru proiecţia de pe ecran, ci pentru oamenii din sală, care trebuie să-ţi vadă şi să-ţi recunoască măreţia, proiectată la rândul ei ostentativ, printr-o atitudine complet nepotrivită – ori pentru oamenii din afara sălii, cărora vei putea să le spui grohăind cuvintele că ai fost la filmul ăla despre care vorbeşte toată lumea şi, prin urmare, e cool de văzut.

Gândul mi-a fost întărit la sfârşit, când am văzut devastarea din urma hoardei ce se bulucea spre ieşire. Una e să-ţi scape nişte floricele printre degete, şi alta e să ieşi dintre rânduri ca dintr-o cocină, ferindu-te să te atingi de scaunele mânjite, căutând să sari peste bălţi dubioase.

Am trăit acolo, în sala de cinema, propria mea dezolare.

Comments

      1. Eu am rămas şocată când am auzit că marele şi prealăudatul Palas din Iaşi nu are după atâta timp multiplexul ocupat. Mi se pare incredibil!

          1. Ştiu, există doar locul necesar amenjării, unde vine nenea Cinema City sau MoviePlex sau CineGrande sau CineDracu’ o veni şi îşi amenajează cum doreşte.

          2. Din partea mea, poate nici sa nu mai vina careva. Trageam sperante sa vad ultimul Batman al lui Nolan la Palas; odata ratata sansa asta, nu cred ca in viitorul imediat apropiat va mai aparea un film pe care sa-l astept ca pe ace.

  1. Referitor la incidentul de la mall, eu mi-as fi dorit sa scrii in mod educativ, dupa ce ai declarat sententios ca nu iti plac fetele care isi pierd femininitatea, CUM ar fi recomandabil sa actioneze practic o fata, sau de fapt si un baiat de varsta de sc generala/liceu, care se afla intr-un anturaj in care este supus(a) la peer pressure, adica la un soi de presiune de a se conforma grupului din care apartine…pt ca asta este unul din lucrurile cele mai dificile si totodata si important semnificative pt un copil sau tanar aflat in dezvoltare. Si daca un copil se afla intr-un grup in care altii se comporta intr-un fel care poate il stanjeneste pe acel copil, si pe care chiar ilpoate dezaproba in sinea lui, totusi lui/ei ii va fi dificil sa faca nota aparte. Zau, nu din lipsa de caracter sau integritate personala, dar pt ca oricine doreste sa fie acceptat de grup, mai degraba decat sa faca nota discordanta, si de fapt oricuui ii este si util a fi acceptat de grup, (ma rog, nu un grup cu adevarat delincvent, dar un grup asa de tip gasca obisnuita de copii ai betoanelor sau chiar si de o clasa de liceu pt copii chiar mai burghezi), mai ales atunci cand e in dezvoltare, dar daca nu ii spune nimeni cum sa se comporte in mod UTIL atat pt el cat si pt grup, zau, tu te astepti asa la acte de eroism din partea oricui ?

    Adica mie personal mi s-a strans asa inima citind mai sus, si gandindu-ma ca poate si Flippy mai tarziu odata va fi intr-un grup de colegi in acea situatie cum ca niste colegi baieti din jurul ei incep sa injure mai “macho”, CUM o sfatuiesti sa se comporte ? Doar asa spunandu-i de dinainte ca nu iti place de fetele care nu se comporta feminin ? Ce insemana asta asa mai concret ? Vreau sa explici clar asa cum ai incerca sa explici unui copil de clasa a 5-a sau a 6-a, nu neaparat lui Flippy, ca poate ar fi prea greu, dar asa gandeste-te la o fata de 11-12 ani, sau, hai, daca si asta e prea greu, gandeste-te la un baiat de 11-12 ani, CE sa faca, daca aia din jurul lui se comporta grobian, si lui totusi asa ceva nu ii place, dar nu doreste sa iasa in evidenta ca dizident.

    Chiar as dori sa scrii, pt ca tu acum ai experienta, desi scurta, de tata, si vreau sa scrii daca te-ai gandit la asta. Ca eu nu stiu, si nu cred ca am stiut vreodata ce pot face practic daca as fi fost vreodata in vreo situatie in care s-ar fi cerut vreo dizidenta fata de colegii mei, nu fata de vreo autoritate, ca aia e mai usor, dupa parerea mea, insa fata de grup de semeni e mult mai greu. Si peste tot scrie in mass-media ce semnificativa este interactiunea cu grupul de semeni pt un copil in dezvoltare pt insusi maniera lui ulterioara de a interactiona social, unii chiar opineaza ca e mai important chiar decat cei 7 ani de acasa si ce se straduie parintii sa ofere, si de fapt se spune ca in zilele noastre e chiar mai dificil uneori pt baieti decat pt fete, ca nu prea au role model cum sa se comporte.

    Cum poti tu explica lui Flippy ce e aia “femininitate” fara a recurge la clisee, asta vreau sa zic. Ca eu NU STIU, dar voiam sa zic ca efectiv m-a frapat ca o problema inca nerezolvata. Pt ca imi pasa de Flippy, de aia. Eu daca as avea un copil as fi total ingrozit de cum sa-l educ sa se socializeze in moduri autentic mature si utile pt el. Singurul lucru la care m-am putut gandi ar fi acela sa ii ofer anturaj corespunzator, dar asta e totusi ceva artificial, pt ca mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa stie sa interactioneze si in lumea mai larga, si fara bodyguard sau anturaj select. Si sa stii ca eu nici acuma nu stiu, desi am peste 30 de ani. (Si am avut relativ recent ca adult experienta de a incerca sa fac nota oarecum aparte intr-un mediu corporatist,nu de strada, si nu a iesit frumos pt nimeni pana la urma, desi ma rog, rezultatul final a fost favorabil asa pe termen mai mediu-lung, dar tot a fost ceva deosebit de neplacut si sper sa nu trebuiasca sa mai fiu implicat in asa ceva niciodata vreodata, pt ca efectiv ajunsesem sa ma gandesc la chestii de gen colaborationism, chestii de gen cum poate participa un grup mare la sustinerea tacita a unor adevarate crime, la procese politice, la atmosfera si procesele din vreun cult de secte din astea patologice, si imi era clar si mie ca exageram, dar eram deja asa de afectat in perioada aia,si era numai si numai din ignoranta personala, ca daca nu as fi fost asa de ignorant, in primul rand nu m-as fi pus in acea situtie, dar si daca intram, as fi stiut sa am plan de actiune mult mai eleganta decat sa devin eu ala afectat si stresat.)

  2. Daca poti sa crezi, eu n-am fost intr-o sala din aceasta, unde se mananca floricele si se beau racoritoare in loc sa se vada filme. Nici nu am curiozitatea. Ai inteles, n-am mai fost la cinema de cam multi ani, vreo 13-14. Poate de teama de a nu experimenta acea senzatie pe care ai avut-o…dezolarea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *