Redemption (2013)

Redemption-2013-Movie-PosterSpuneam nu demult că toate filmele cu Jason Statham sunt la fel. Iată că m-am înşelat – sau poate am descoperit excepţia care întăreşte regula: Redemption, numit iniţial Hummingbird, un titlu care (în opinia mea) rezonează mult mai bine cu latura dramatică a filmului.

De data aceasta, Statham este Joey, fost comando britanic în Afganistan, rămas cu traume psihice de pe câmpul de luptă, devenit un hobo pe străzile Londrei – ce are şansa să trăiască, pentru câteva luni, o nouă viaţă. Asumându-şi identitatea unui bogătaş, Joey poate îndrepta câteva dintre relele universului său rănit.

Aşa cum s-ar crede la prima vedere, Redemption nu este doar un alt film de acţiune, în care Statham răscoleşte un oraş întreg, luptându-se cu băieţii răi. În schimb, filmul se vrea mai mult o dramă despre oamenii şi viaţa amară de la marginea societăţii – care păstrează, totuşi, scenele de bătaie definitorii pentru o producţie cu Statham.

Din păcate, însă, oscilând între dramă şi acţiune, Redemption nu reuşeşte să găsească o combinaţie optimă între cele două, rezultând un film cu o poveste clasică (răscumpărarea greşelilor din trecut), dar destul de ciudat. O ciudăţenie (un fugar din faţa Curţii Marţiale şi o călugăriţă beau vin roşu la vernisajul unei expoziţii de fotografii cu nuduri masculine) destul de rar întâlnită astăzi, astfel încât cu greu poate fi definit un public anume căreia i se adresează. Filmul începe cu o secvenţă de război din Afganistan, apoi se transformă în drama cu accente patetice a unui dezertor, după care acţiunea se animă şi începe să aducă a Transporter, pentru a redeveni imediat o poveste despre eşecuri personale şi vise neîmplinite.

În acest tumult, personajul lui Statham nu aduce nimic nou tiparului bine-cunoscut al antieroului cu accente de Robin Hood. Abilităţile fizice şi tehnica de luptă rămân impresionante, dar scenele respective nu mai par chiar atât de violente (duritate care ar fi contribuit la atmosfera întunecată a filmului), din cauza familiarităţii dintre spectator şi personaj – aproape acelaşi din aproape fiecare film al actorului. Cu toate acestea, jocul lui Statham este cât se poate de natural (mai ales având Londra în fundal), chiar şi în momentele cu încărcătură emoţională, accentuând – o dată în plus – nevoia unei schimbări semnificative de ritm şi capacitatea lui Statham de a o face… Întrebările fiind dacă şi când se va întâmpla asta…

În concluzie, Redemption este un film departe de perfecţiune, cu o poveste ce putea fi spusă mult mai bine – dar intrigant, atât prin mixul de dramatism şi acţiune, cât şi prin profunzimea ceva mai accentuată a protagonistului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *