Review 2011

Agonie şi extaz, dus-întors
2011 a început cu cea mai bună veste imaginabilă: M. a învins cancerul. Neoficial, sărbătorisem asta de Crăciun, însă am confirmat-o abia după vizita la Cluj de la începutul anului [când medicul şi pacienta au hotărât, de comun acord, să respecte şi ultimele două şedinţe de chemo planificate până în martie – just to be on the safe side].
Prin urmare, ne-am bucurat toată trupa de o altă minune a sărbătorilor de iarnă: vărul nr. 2, Horică fără frică. Pe 15 ianuarie a fost botezul micului om aşteptat de o lume întreagă timp de şapte ani – în care doar mătuşa mea nu şi-a pierdut speranţa că, până la urmă, îl va avea, în ciuda eşecurilor de a rămâne însărcinată de până atunci.

Ianuarie 2011: două învingătoare şi un “premiu” nepreţuit.
Ianuarie 2011: o familie nesperat de mare şi fericită.

Apoi, pentru că lucrurile începeau să se aşeze, am plecat la Praga, în februarie. Ce poţi să spui despre boema Pragă?… Malurile liniştite ale Vltavei, la care adastă lebede graţioase, podul Carol şi statuile lustruite de nenumăraţii turişti, palatul şi spectacolul schimbării gărzii, copleşitoarea catedrală St. Vitus, piaţa Venceslas şi ceasul din turnul primăriei, sinagogile-bijuterie ale cartierului evreiesc, taverna bravului soldat Svejk şi delicioasele coaste de porc, micul restaurant U Pinkasu şi berea în halbe imense, cârnaţii-delicatesă de la chioşcurile de pe stradă, staţia de metrou Malostranska şi lungile ei scări-rulante, grădina zoologică… Un city-breakla câteva grade minus, dar într-o atmosferă atât de caldă!

Praga 2011: soare peste Vltava
Praga 2011: panoramă dintr-unul din turnurile catedralei St. Vitus
După scurta vacanţă, a venit hopul cel mare: apartamentul. În iunie am reuşit să semnez contractul de vânzare-cumpărare şi, dintr-odată, toată lumea a început să mă compătimească: Zici că ţi-ai luat apartament, dar las’ că vezi tu!… Văd eu ce?… Cu ratele – de-acu’, şi pentru toată viaţa ta, trebuie să te duci lună de lună cu rata la bancă. Gata, ai credit, ai intrat în rând cu lumea… O lume care pare să uite că eu am început să plătesc rate încă din 2007, când mi-am luat prima chirie în Iaşi.
Siguranţa în privinţa alegerii făcute a durat fix o săptămână – apoi a picat trăznetul. În urma unui control de rutină, M. a aflat că boala ei nu numai că nu dispăruse, dar cancerul recidivase într-o manieră extrem de agresivă. M. a reînceput şedinţele de chemo, după o schemă mult mai combativă, care a adus în scurt timp primul şoc anafilactic. Pentru prima dată, medicii (aceiaşi care, cu vreo câteva luni înainte, îi spuneau femeii că e aptă să reînceapă serviciul) ne-au spus că supravieţuirea a fost o chestie de şansă – norocul lui M. a fost că atacul s-a declanşat cât era încă în spital, după şedinţa de chemo; altfel, hmm…
Noile circumstanţe impuneau o mobilizare totală – am început să răscolim netul, după tratamente alternative şi… un cadou pentru mătuşa mea şi, totodată, pentru sora ei – M. Astfel, a venit 4 iulie [o dată pe care o amintesc pentru că, se pare, e la modă ca românii să celebreze ziua naţională a Statelor Unite], pe care am petrecut-o la volan, într-un maraton de o zi Iaşi – Alba Iulia – Bacău – Iaşi, ca să-i aduc lui M. un tratament naturist. Apoi, ceva mai târziu, în august, ne-am strâns iar trupa şi am plecat în Belgia: un double city-break (Bruxelles şi Bruges), scurt, însă foarte emoţionant, fiindcă i-am avut alături pe ai mei, pe mătuşa şi pe unchiul meu. Pentru M. a fost un efort deosebit şi, chiar dacă ea şi taică-miu şi-au făcut în mare parte programul lor separat, în ultima seară am ciocnit toţi o bere fabuloasă în Grote Markt din Bruxelles, într-o atmosferă de poveste.
Bruxelles 2011: o bere în piaţa Grote Markt
Bruxelles 2011: piaţa Grote Markt, seara
Cu bateriile oarecum reîncărcate, am revenit acasă, unde am încasat o nouă lovitură: taică-miu a fost suspect de cancer de prostată. În lupta tuturor împotriva cancerului lui M., asta ar fi echivalat cu o înfrângere definitivă. Din fericire, a fost doar un glonţ şuierat pe la ureche, masa suspectă dovedindu-se a fi numai un adenom mai mare, tratabil medicamentos.
Cu o gură de aer proaspăt în piept, am plecat în concediul din Spania: două săptămâni petrecute în Barcelona şi Salou (Costa Daurada), culminând cu o zi în parcul de distracţii PortAventura. A fost prima dată când m-am urcat într-un roller-coaster – şi mi-am ales unul pe măsură pentru debut: Dragon Khan, aflat într-un top ten al coaster-elor din întreaga lume (ca nivel de intensitate). Odată coborât din Dragon, simţeam că zborul e o joacă de copii, astfel încât căderea liberă de 100 de metri din Hurakan Condor a fost floare la ureche.
Barcelona 2011: Arc de Triomf
Spania 2011: Mănăstirea Montserrat
Întoarcerea din Spania a marcat punctul de răcire al unei perioade tensionate, iar sfârşitul de an a avut-o în prim-plan tot pe M. Printr-un (mare) dram de noroc, i-a fost aprobată o schemă de tratament costisitoare, cu un antitumoral care-i permite lui M. să reducă semnificativ o şedinţă de chemo (la o oră, faţă de şase cât erau înainte) şi de la care toţi aşteptăm nişte îmbunătăţiri vizibile.
Aşadar, un nou joc al aşteptării, care se va lungi până în vara lui 2012. Între timp, ca să nu se plictisească, M. şi-a făcut dosarul de pensie, astfel încât, după mai bine de 30 de ani de muncă, statul român a binevoit să-i acorde o indemnizaţie de 1.000 de lei.

Acum, după un prim pas în noul an, nici nu ştiu ce să zic despre cel care a trecut. Însă, având în vedere că, după atâtea peripeţii, suntem tot împreună, aş spune că a fost un an bun.

Comments

  1. Re adenomul mai mare presubus tratabil medicamentos, zic doar just in case ca si tata a avut astfel de probleme, si noua ni s-a spus la nivel de Spital Fundeni, si am si verificat ulterior pe net, ca, daca e asa de mare, e totusi preferabil sa fie operat, deoarece medicamentele actuale de pe piata, (de evitat ca total inutile alea de tip naturist), nu s-au prea dovedit prea eficace la nivel mai mare de obisnuitul 33,3 % din mai toate bolile cronice cunoscute omului, plus ca teoretic, daca efectuezi tratament chirurgical poti examina sub biopsie existenta celulelor maligne, care e posibil sa existe si alea pe undeva pe acolo chiar si in orice hiperplazie (tesut crescut) de prostata considerata benigna, asa de just in case.

    Eu doar zic ce ne-a zis noua, plus un fel de compilatie din ce am mai citit pe net, de ex. http://kidney.niddk.nih.gov/kudiseases/pubs/prostateenlargement/ , dar evident un Urolog specialist stie efectiv de la caz la caz efectiv ce e recomandabil/mai bine. (Si in Romania e scoala buna de urologi specialisti, in general de chirurgi, din cate stiu eu, NU numai in Bucuresti, sau la Fundeni).

  2. La Multi Ani, Rudolph!

    In ceea ce priveste operatia, parerile sunt impartite: pe de o parte, interventia chirurgicala ar elimina “problema”, respectiv ar investiga mai bine zona; pe de alta parte, am discutat cu mai multi oameni (unii chiar bolnavi de cancer) si toti mi-au spus ca operatia chirurgicala le-ar fi scazut durata de viata. Am vorbit chiar cu tatal unei foste colege, care mi-a spus ca a implinit trei ani din momentul in care medicul i-a spus ca, fara operatie, mai are cel mult sase luni de viata.

    Prin urmare, taica-miu e la regim medicamentos strict si o sa vedem la urmatoarea consultatie ce si cum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *