Românii, ciolanul, fasolea, mucii şi Facebook

Indiscutabil, românilor le place ciolanul. Se bat pentru el în fiecare zi. Unii îl şi câştigă, dar tot nu sunt mulţumiţi – ar merge cu o fasole. Like o fasole cu muci.
Fiind mai nou în tainele blogging-ului, caut să citesc şi eu – ca toată lumea – tips and tricks despre ce şi cum să fac să vină lumea la mine pe blog. Am găsit unele de bun-simţ (de felul dacă eşti român şi ai un blog în limba română, atunci SCRIE în limba română – dacă mai înţeles ce vreau s-ă zic), altele de fineţe (cu chestii de SEO, page ranking, star trek şi romulani) – dar cert e că timpul nu-mi permite decât una şi bună: scriu ce am în cap şi cu asta basta.
În periplul meu în căutarea celui mai şi mai blog din univers, am găsit şi un hint care spunea că o modalitate de a-mi aduce trafic este să comentez la alţii (asta ştiam deja; şi, oricum, eu comentez de felul meu la oricine şi orice) – dar să fiu primul care o face. Zis citit şi făcut: am deschis toate paginile de pe care cred eu c-aş putea racola adepţi, am dat comandă în Silicon Valley de un script care să-mi dea refresh automat din juma’te în juma’te de minut şi m-am pus la pândă.
Cum sunt un tip cu o baftă deosebită, întreaga noapte nimeni n-a avut nimic de spus – în afară de un singur site, unde am detectat “mişcare”. Am deschis pagina şi, când să comentez regulamentar şi primul, laptop-ul meu din 2006 a îngheţat (freeze) cu succes. Ce-a urmat au fost alte comentarii şi conexiuni încă nedescoperite între anatomia umană şi geometria unui calculator (pe care nu le voi detalia, fiindcă acesta nu este un jurnal de medicină sau de cibernetică), până când am reuşit să readuc sistemul online. Moment în care, l-am descoperit cu stupoare pe unul care mi-o luase înainte, dis-de-dimineaţă:
Stupoare nu pentru că fusesem depăşit în cursa pentru poziţia întâi, ci fiindcă am realizat ce public deosebit era să ajungă la mine pe blog. Să fi postat eu primul, toţi cei care au învăţat să scrie şi să citească cu picioarele (da, este o cacofonie, pe care n-am reuşit s-o evit; speram să iasă cu-cu, dar nu suna bine) mi-ar fi ferfeniţit Cronica, toţi dependenţii de Facebook mi-ar fi făcut fan-club şi, într-un final, Blogger-ul s-ar fi blocat, pentru că milioane de oameni s-ar fi înghesuit să fie primii care comentează la o însemnare… de-a mea (victorie!)
Morala: dacă ai inima slabă şi nu rezişti puseului de adrenalină (adrenaline rush) din momentul în care descoperi că eşti primul care citeşte o însemnare pe un blog, abţine-te şi nu comenta. Lasă pe altul, vezi cum se face, caută mai întâi literele pe tastatură, mai răsfoieşte o carte de gramatică – chiar una de literatură, poate descoperi şi ceva coerent de spus, nu doar să ceri aplauze pentru munca altuia…
Altfel, rişti să dai cu mucii în fasole, iar însemnarea ta să arate ca o flegmă nedorită pe pagina omului.

Comments

  1. Eu am inteles ce vrea s-a zica cu scrisul romaneste, da daca nu ma reprezinta? Si as mai fi de parere ca comentariile nu se pun cu japca, doar de dragul de a pierde timp in cautarea traficului, ci din placere…( sunt frustrat ca altii are, stiu, si mai fac si cacofonii aiurea!).

  2. Da, trebuie sa mai vezi si pe unde comentezi si ce trafic ai putea sa atragi. Sunt unele bloguri (nu dau nume) unde mai bine te lipsesti…desi sunt destul de traficate.

  3. Stiu despre ce vorbesti. Pe langa faptul ca nu dau nume, nici macar nu ma obosesc sa-mi dau cu parerea.

    “Cronica” e content-oriented, astfel incat nu-mi doresc sa atrag decat pe cei ce pot rezona cu stilul meu. N-am sa-l schimb de dragul traficului si nici n-am sa citesc bloguri care nu-mi plac (dar au trafic) doar la gandul unui “castig rapid” de vizitatori (o chestie iluzorie, de altfel).

  4. Niciodata nu m-am chinuit sa las un prim comment pe undeva :))
    Intru cand intru, comentez daca si numai la ce am chef… scopul nefiind acela de a atrage vizitatori neaparat. Decat sa comentez aiurea la ceva citit doar pe diagonala sau la ceva ce nu ma pricep… mai bine imi vad de viata linistit si fara un miliard de cititori pe blog 🙂

    1. Sper ca e clar pentru toata lumea ca treaba cu vanatul primului comment e doar o licenta artistica, un cadru fictiv pentru insemnare…

      Cu toate ca, azi am deschis “Cronica” si Feedburner-ul mi-a aratat 17 readeri. Ca sa vezi, dom’le [mi-am zis], unde dai si unde crapa!

      In replica, Feed-ul si-a dat seama ca a exagerat si acum, cand scriu asta, sunt doar 16 readers :)))

    2. Nu stiu care-i treaba cu feedburner dar la mine oscileaza intr-un fel imposibil de neremarcat :))
      Creste-scade, creste-scade de am renuntat sa-l mai urmaresc. Il tin acolo ca poate vrea cineva sa se aboneze… dar nu-i mai numar de multa vreme.

  5. Eu nu incerc sa atrag cititori in mod deosebit; adica n-am facut din asta un scop. Din acest motiv nici nu am etichete (in ciuda eforturilor wordpress de a-mi sugera sa pun tag-uri la articole, ca sa apara la cautari google), nu pun titluri care sa atraga lume (cu personaje mondene, de ex), si nu discut despre subiecte “la moda”.
    Ideea cu primul comentariu este noua pentru mine, dar insist in ignorarea acestor indicatii “cum sa…?”.

    1. E o idee interesanta, daca ai comenta pe un blog cu foarte putini vizitatori, unde fiecare comment are o semnificatie sporita pentru proprietar (yet again, in ipoteza in care “tu” vrei trafic, ce-ai cauta pe un asemenea site?). Banuiesc ca pe un blog cu cateva zeci de comentarii la fiecare insemnare, nu mai are nicio relevanta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *