Şase-şase

Game-BasedPrintre amatorii jocului de table, reţeta succesului o constituie să dai 6-6 în neştire. Ce poate fi mai frumos decât să parcurgi jumătate de… tablă într-o singură mutare? Pentru împătimiţii jocului, însă, adevărata arta este să dai 6-6 doar atunci când ai nevoie [în fapt, orice zar să-ţi “intre” doar la momentul oportun]. O serie norocoasă de două sau chiar trei asemenea duble nu duce decât la blocaj.

Cel mai nimerit “şase-şase” pe care l-am prins eu a fost acum doi ani. În iunie (luna 06) 2011, lucrurile stăteau cât se poate de bine.

2011 a fost anul în care mi-am schimbat job-ul de la o Agenţie la alta, manevră ce a însemnat o evoluţie, din toate punctele de vedere, atât pe plan profesional, cât şi pe plan personal… În februarie fusesem deja la Praga, iar în iunie îmi luasem apartament şi mă pregăteam de încă 2 (două!) concedii. M. şi V. erau amândoi acasă, bine cât de bine o permitea condiţia fiecăruia, astfel încât 02.06 şi 06.06 au fost zile pline de soare şi fericire, sărbătorindu-i pe taică-miu şi pe V.

Un an mai târziu, în 2012, “şase-şase”-le a lăsat tuturor un gust dulce-amar… Mai mult amar. M. şi V. încă erau acasă, amândoi, dar starea de sănătate a lui M. se deteriorase vizibil, iar V. se pregătea de întâlnirea cu familia sa adoptivă. În consecinţă 02.06 şi 06.06 au fost nişte zile ca oricare altele, dacă nu mai triste, fiecăruia dintre noi venindu-i greu să mai serbeze ceva. Până şi escapada la Viena, din a doua parte a lunii, a fost aşa, mai mult un fel de pomană, stând mereu cu grija că s-ar putea întâmpla ceva urât acasă [drept dovadă, de la aeroport am ajuns direct la Cluj, unde M. era iarăşi internată].

Astăzi, după cel de-al treilea “şase-şase”, am – o dată în plus – confirmarea ideii din primul paragraf: dintr-un anumit punct de vedere, am ajuns într-un blocaj. M. a plecat – cum altfel, dacă nu într-o zi fatidică de 6? –, luându-l într-un fel şi pe taică-miu cu ea. V. s-a mutat şi el, iar condiţia lui se degradează vizibil, iar eu nu mă mai regăsesc în Agenţia în care lucrez. 02.06 şi 06.06 au devenit prilej îngândurare şi zâmbete triste…

Prea mulţi de “şase-şase” strică. Orice tablagiu înrăit ştie asta. E ispititor să poţi străbate jumătate de tablă dintr-un singur zar – însă, câteodată, e mai indicat să mergi înainte cu răbdare şi cu paşi mici. Spre exemplu, în loc de 6-6, 1-1 s-ar putea să facă minuni.

Într-o zi de 11 a venit pe lume Flippy. Şi oricâte combinaţii nefericite de 6-6 au fost s-au vor mai fi de-acum încolo, acest 1-1 e cel mai tare zar posibil.

Foto - BLOG

Unu la unu – Flippy şi cronicarul

Comments

  1. Ce fetita dragalasa ai acolo, care efectiv se sprijina cu mare incredere de tine, si tu vorbesti de jocuri cu zaruri ! Crezi ca daca ai adus vorba de table si nu de barbut suna cumva mai scuzabil ?!

    Ma rog, bine ca zici totusi pe blog, unde ea nu stie inca sa citeasca, dar daca va citi acest articol mai tarziu, crezi ca e un articol educativ pt un copil in crestere ?

  2. Tu zambesti si ea e sobra.Tu te-ai multumit cu 1-1, ea asteapta un 6-6.Fiecare ajunge in casa in ritmul lui si cu norocul lui.Totul e sa nu te dai batut pana la ultimul zar.

    1. In pozitia aceea, la inaltime, Flippy e mereu sobra. Priveste in jur cu un aer atat de grav, de zici ca pe umerii ei micuti se sprijina lumea toata.

      1. Ha ! Ha ! Am avut asa un gand ca Flippy e asa serioasa si responsabila si pt ca probabil v-a simtit pe voi, parintii ei, ca, fiind asa mai putin experimentati ca parinti, sunteti poate si de genul ala care intrati prea usor in panica, daca de ex ar plange ea, sau ar manifesta ea o oarecare anxietate sau neplacere, asa ca a invatat de mica sa abordeze o tinuta sobra de leader, ca sa nu va mai aiba si pe voi in grija, zau, ce raspundere mare totusi pt un copil, sa aiba grija de 2 parinti cam panicosi si asa oarecum fara experienta ! Ca la al 3-lea sau al 4-lea copil parintii sunt si ei mai relaxati plus si copii isi permit sa fie mai nebunatici si frivoli, probabil, ca sunt lasati mai mult asa de capul lor si se pot distra si isi pot permite sa nu fie asade seriosi si de responsabili, si sa-si puna poalele in cap asa cu mai mare usurinta ! Ma rog, ce zic eu nu e neaparat adevarat asa in toate situatiile, dar e o variatie pe tema intaiului nascut, in diverse texte care adreseaza ca s/a remarcat uneori ca intr/un fel se comporta primul nascut asa ca bebelus si chiar ca fire, si altfel mijlocul sau mezinul, si se aducea vorba ca e posibila sa tina si de atitudinea parintilor fata de copil, nu doar asa care e firea specifica a copilului respectiv, dar astea sunt chestii mai vechi, si nu exista date prea multe ca sa sustina atat de mult influenat parintilor asupra stilului personal al unui copil, in mare parte acum se accepta ca e vorba de temperamentul innascut, firea acelui copil, plus desigur mai tarziu influenta de la alti copii din societate cu care va interactiona, influenta parintilor fiind chiar mai putin de 10 % din toate aceste chestii…zau, si de aia ma si enerveaza ca inca se da vina ff sever pe mame (chiar ssi tati) pt orice boacana sau comportament oarecum mai necorespunzator al copiilor lor, plus parintii se simt si ei asa cu musc ape caciula si cu frica-n san mai mereu, cand de fapt ce fac parintii nici nu conteaza asa de mult in legatura cu in ce fel se va dezvolta acel copil ! (Ma rog, desigur sa nu se comporte neglijent sau, Doamne fereste abuziv, dar in rest, zau daca conteaza ce face vreun parinte, ca si asa copii nu-i baga in seama pe parinti decat poate asa la inceput un pic pana cand isi da seama destul de rapid cu cine are de a face, si pe urma ii poate ignora cat doreste tot restul copilariei lui fericite !!!!!!!)

          1. Nu cred ca esti panicos la serviciu, si poate nici acasa asa pe fata, dar cred ca e posibil, ca mai toti oamenii aparent asa mai stoici, sa te consumi in interior, si copilul desigur ca simte asta mai tare ca un radar si te ghiceste imediat !

            In realitate desigur ca habar n-am, si speculam si eu asa cu generalitati, cum fac aia care scriu la horoscoape, plus m-am gandit ca prin definitie toti parintii or fi mai panicosi, asa cat le e felul, plus fie mai exteriorizat, fie nu asa de exeriorizat, atunci cand devin parinti pt prima oara…adica eu de ex incep sa am palpitatii si numai daca imi inchipui o situtie ca ar trebui sa fiu eu raspunzator de un bebelus adevarat, care sa mai fie si al meu, (ca daca e al altora poate nu mi-ar pasa asa de mult !…zau, GLUMESC !)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *