Sfântul Andrei – tradiţii, obiceiuri, superstiţii

În continuarea incursiunii de ieri în background-ul sărbătorii de Sfântul Andrei, astăzi vă propun câteva informaţii preluate din aceeaşi sursă, despre alte practici – la fel de pline de farmec – specifice perioadei.
Bocetul Andreiului
Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Transnistria, numit Bocetul Andreiului.
Fetele, după confecţionarea unei păpuşi din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o aşezau pe laviţă (pat) ca pe un mort şi o jeleau.
Lipseşte marele sacrificiu, jertfa rituală a animalului care personifica divinitatea, specifică oricărui început de an. Este posibil ca una din tradiţiile care a migrat din toamnă, de la Anul Nou dacic, la Anul Nou contemporan, să fi fost sacrificiul porcului. De altfel, unul dintre numele purtate de lup în zilele lui de celebrare, gadineţ, este purtat şi de porcul tânăr, numit popular şi godin, godineţ.
Aflarea ursitei
Ca la orice început de an, prisoseau practicile magice de aflare a ursitei, adică a viitorului soţ. Fata de măritat prepara o “Turtucă de Andrei”, turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei, şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-şi potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului… Alte fete, după ce soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, semănau câte un căţel de usturoi privegheat într-un cocoloş de aluat. După modul cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale.
Timpul era însă favorabil şi pentru observaţii meteorologice şi astronomice. Unii bătrâni, neştiutori de carte dar “cititori” în stele, observau cerul în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei şi noroceau anul, prevestind dacă va fi bogat ori sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război etc. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu, într-o oală de pământ, pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an, este practicat şi astăzi.
Acte de divinaţie
Spiritele morţilor, care mişunau pretutindeni la Sântandrei, favorizau actele de divinaţie. Asemănător altor sărbători sezoniere de peste an, cele mai preocupate să valorifice ocazia oferită de Noaptea Strigoilor păreau tot fetele, cu nelipsita lor grijă – căsătoria. Practicile de divinaţie – efectuate la fântână, la coteţul porcului, la gardul şi poarta gospodăriei, la masa încărcată cu usturoi etc. – aveau unul şi acelaşi scop: aflarea ursitului, a călităţilor lui (tânăr/bătrân, frumos/urât, bogat/sărac). Aceste acte magice erau săvârşite în taină, de fiecare fată în parte, sau “pe faţă”, cu participarea mai multor fete.
Elemente de ritual specifice renovării timpului apar mai ales în Moldova, la Ovidenie. Acum, ca şi la Anul Nou, Sângiorz ori Paşte, se credea că văzduhurile se deschid, iar animalele vorbesc; se făceau previziuni şi pronosticuri meteorologice, se începeau vrăjile şi farmecele, al căror punct culminant era atins în noaptea de Sântandrei.
Covasa. Băutura rituală
Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Sântandrei, se prepara, din mălai şi făină, uneori numai din mălai de porumb sau de mei, o băutură fermentată numita covasă.
În primul caz, se luau mălai şi făină, în părţi egale, se amestecau şi se opăreau cu apă clocotită, până se obţinea un fel de terci. După două ore, amestecul acesta se punea într-o putină şi se turna apă călduţă, până se obţinea un lichid vâscos, ce putea trece prin ciurul cu care se cernea mălaiul. Conţinutul se amesteca foarte bine şi se lăsa apoi să fermenteze, la loc călduţ, până a doua zi – când se fierbea, la foc potrivit, într-un ceaun, până se mai îngroşa. Gustul băuturii era dulce-acrişor, asemănător cu cel de bragă.

Covasa se punea prin străchini sau oale şi se împărţea prin vecini, pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos. În alte sate, covasa se numea bragă şi se prepara numai din mălai, care se opărea şi se făceau patru turte; două turte se coceau, două rămâneau crude. După ce turtele coapte se răceau, erau frământate într-o putină, se amestecau cu mălaiul rămas necopt şi se turna apă clocotită. Conţinutul se amesteca, se puneau câteva felii de lămâie şi se lăsa să fermenteze până a doua zi, când era bun de băut. În zona Covurluiului din Moldova Centrală se spunea că fiecare om este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi.

Comments

  1. Tu crezi in astfel de chestii?
    PS_ incearca sa schimbi scrisul pe alb ca sa se poata citi mai bine 😉 felicitari pentru noua tema, arata bine 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *