Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)

Ultima aventură a lui Sherlock Holmes?
La doi ani după ce Guy Ritchie l-a scos pe celebrul personaj din praful bibliotecii şi l-a readus în lumina reflectoarelor, Sherlock Holmes îşi continuă investigaţia obsedantă pentru demascarea geniului malefic James Moriarty.
Practic, acţiunea se reia imediat după evenimentele din 2009. Detectivul Holmes (Robert Downey Jr.) este complet acaparat de căutările sale, bunul prieten Watson (Jude Law – Hugo, Contagion) se pregăteşte să renunţe la “aventurile tinereţii” şi să se însoare, iar frumoasa Irene Adler (Rachel McAdams – Midnight in Paris) duce mai departe maşinaţiunile enigmaticului profesor Moriarty. Practic, o nouă zi, aceiaşi oameni.

O sintagmă care descrie foarte bine noua aventură a lui Sherlock Holmes. Acţiunea este liniară, cu eroii trecând de la un décor la altul, într-o perpetuă joacă de-a şoarecele şi pisica. Personajele principale sunt aceleaşi, pitoreşti, dar fără prea multă adâncime, iar pata de culoare o constituie noile apariţii: Mycroft (Stephen Fry), solidul, inteligentul şi leneşul frate al lui Holmes; atrăgătoarea ţigancă Sim (Noomi Rapace [cunoscută şi ca Lisbeth Salander din versiunea originală a filmului The Girl with the Dragon Tattoo, primul episod din trilogia suedeză Millenium]) şi, desigur, James Moriarty (interpretat excepţional de Jared Harris).
Dar faptul că ne propune, în principal, aceiaşi oameni, este reţeta câştigătoare a filmului. Ca şi predecesorul Sherlock Holmes, A Game of Shadows poartă amprenta specifică a lui Guy Ritchie: acţiune nebună, condimentată cu slow-motion-uri eficiente şi un final de secol 19 cu un look interesant şi atractiv, în manieră steampunk, augmentat de coloana sonoră a maestrului Hans Zimmer. Adevăratul motor al filmului este Robert Downey Jr., iar chimia dintre el şi Jude Law constituie savoarea momentelor de respiro. De asemenea, confruntarea (mai mult ideatică – vezi partida de şah pe care cei doi o dispută fără să mai mute piesele pe tablă) dintre Holmes şi Moriarty constituie temelia pe care se construieşte finalul.
Desigur, scenariul are lipsuri (întregul lanţ de evenimente ar trebui să fie un preludiu al primului război mondial), unele întâmplări sunt la limita verosimilului (vezi, în special, armele mult prea sofisticate pentru momentul istoric), Holmes este plin de culoare, dar oarecum lipsit de profunzime (ca şi în cazul faimosului căpitan Sparrow, orice ocazie pentru o incursiune dincolo de masca personajului este abandonată pentru o scenă de acţiune) – dar, per total, A Game of Shadows este cel puţin la fel de distractiv ca şi primul Sherlock Holmes.
Iar eu, personal, ştiu cine ar putea fi următorul Joker, capabil să ducă mai departe tensiunea din The Dark Knight şi să onoreze prestaţia fabuloasă a lui Heath Ledger.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *