Soare şi tenis

179296Sportul are obiceiul de-a da matematicii peste nas, cu ierarhiile sale, în care 1 este numărul campionilor, poziţia supremă spre care tind toţi concurenţii.

Însă, de mai bine de-o săptămână încoace, tot sportul – şi, mai exact, tenisul – este cel care ne demonstrează că, până la urmă, 3 este mai mare decât 1.

La momentul scrierii acestui articol, Simona Halep şi-a asigurat poziţia a treia în clasamentul WTA, graţie unui parcurs excelent la Roland Garros. Din primul tur al Grand Slam-ului francez şi până cu o zi înainte de marea finală, Simona a mai făcut un pas de pe locul 4 de pe care a început turneul, consolidându-şi ascensiunea fulminantă din ultimul an.

În tot acest timp, Simona şi-a îmbunătăţit tehnica şi mentalul, dar mai ales şi-a câştigat un număr neaşteptat de fani, bucurându-i nu doar cu rezultate impresionante (singura jucătoare din 2014 de la Roland Garros care, până la finala de sâmbătă, nu a pierdut niciun set; meciuri expeditive, cu o medie de 75 de minute petrecute pe teren la fiecare partidă), ci şi cu plăcerea jocului.

Lăsând la o parte modul simplu şi sincer în care-şi trece în palmares victoriile, fără a-şi denigra adversarele, apariţiile Simonei pe teren exultă de bucuria de-a juca tenis, asigurând o legătură instantanee cu publicul. Faptul a fost cât se poate de evident la semifinala cu experimentata Kuznetsova, când tribuna şi-a exprimat recunoştinţa pentru micuţa româncă: Simona, ai adus soarele!

Numai o adevărată campioană ştie să-şi împartă victoriile cu oamenii care o susţin.

[Pentru contraexemplu, vezi atitudinea lui Ernests Gulbis din “optimile” cu Federer, când letonul a fost fluierat de public în repetate rânduri]

Din acest motiv, aproape că nici nu mai contează rezultatul finalei cu Sharapova. Simona şi-a lăsat amprenta pe tenisul feminin.

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

[sursa foto]

Totuşi, mi-ar plăcea mult ca Simona să triumfe la Roland Garros. Nu neapărat pentru că este româncă, şi nici măcar ca “să-i facă în ciudă” Sharapovei (ajunsă în finală şi din cauza lipsei de experienţă a adversarelor, care n-au ştiut să profite de avantajul pe care şi l-au creeat, în repetate rânduri, asupra rusoaicei). Ci mai ales pentru că victoria de la Paris ar risipi presiunea care se acumulează uşor-uşor: Simona a ajuns pe podiumul WTA fără a fi câştigat vreun turneu de Grand Slam. Acum, provocarea vine mai mult din exterior, din partea publicului, a presei, a specialiştilor, care cer o confirmare “oficială” a valorii româncei. După un final fericit la Roland Garros, provocarea ar veni strict din interior, Simona ar fi în competiţie doar cu sine însăşi, iar calitatea jocului ei ar creşte şi mai mult.

Dintr-o superstiţie mai veche, n-am urmărit live niciunul dintre meciurile Simonei de la Roland Garros. Însă, dacă împrejurările o vor permite, mă voi bucura de  finala de sâmbătă. Pentru că românca nu are nimic de pierdut. Pentru că statistica o încurajează.

[Primul meci împotriva Sharapovei (Indian Wells, 2012, turul 2) l-a pierdut clar, în două seturi (6-3, 6-4); ceva mai târziu (Beijing, 2012, turul 1), scorul a devenita mai strâns, chiar dacă rusoaica a câştigat (7-5, 7-5); iar în 2014, la Madrid (tot în finală), Simona i-a luat un set (1-6, 6-2, 6-3). Ce-ar fi ca Simona să ia şi cel de-al doilea set la Roland Garros?]

Dar mai ales pentru că tenisul e frumos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *