Stereo-Crăciunul, mono-colindul şi idio-SMS-ul (I)

Stereo-Crăciunul
Se spune că Chuck Norris l-ar fi sunat pe Ştefan Hruşcă:
Now, really, Stephen, what is “ler”?
Iar Hruşcă i-ar fi răspuns, ridicând mâinile la cer:
Leru-i ler… şi iarăşi ler!
Era o vreme când ştiai sigur că vine Crăciunul: lumea se îngropa în zăpadă, în magazine începeau să apară de vânzare portocale [Nu-mi amintesc să fi avut un şoc atunci când am aflat că Moş Crăciun nu există. Am avut oarecare neclarităţi în momentul în care Moş Gerilă a ieşit din peisaj (am înţeles, până la urmă, că era prea bătrân să tot care ca un bezmetic sacul ăla în spinare şi s-a retras să se odihnească, undeva pe la Polul Nord), dar revelaţia că nici Moş Crăciun nu există a venit firesc, ca prima poluţie nocturnă. În schimb, tot sistemul meu de valori a fost zdruncinat din temelii când am realizat că portocalele se găsesc nu doar de Crăciun şi alţii copii, în altă parte, le mănâncă şi pe parcursul anului], iar în apartamente se împodobeau brazi – desigur, departe de ferestre şi cu perdelele trase, nu cumva să interpreteze cineva luminiţele din pom drept semnale pentru americani [s-a întâmplat la Revoluţie şi consecinţele n-au fost dintre cele mai plăcute].
Astăzi, însă, zăpada nu se mai poartă [Chiar şi în micul orăşel C. (unde am venit pentru pastrama de curcan), pierdut undeva la poalele Carpaţilor, abia dacă s-au albit puţin dealurile din împrejurimi], portocalele se găsesc oricând şi pretutindeni, iar luminiţele colorate nu mai cheamă pe nimeni. Crăciunul şi-a găsit alţi mesageri, avându-l în fruntea lor pe Ştefan Hruşcă.
Unii spun despre Stig (de la Top Gear) că este Michael Schumacher. Alţii spun că, de fapt, nu există nicio teorie darwinistă a evoluţiei speciilor – ci numai o seamă de creaturi cărora Chuck Norris le-a îngăduit să trăiască. Şi mai e o a treia categorie, care susţine că Ştefan Hruşcă ar fi fost antrenat de americani în tehnici de spălare a creierului cu ler.
Tind să-i cred pe cei din urmă, dacă mă uit că, îndată ce se potoleşte foamea de fasole şi cârnaţi de la 1 Decembrie, pretutindeni răsună – în disperare – colindele lui Hruşcă: prin birouri, în magazine [am ajuns la concluzia că lerul este singura chestie care se dă gratis la Lidl], pe la radio (Iată, doamnelor şi domnilor, că mai sunt câteva zile până la marea sărbătoare a Crăciunului, şi nimeni nu ne poate introduce mai bine în atmosfera acestui eveniment, decât inegalabilul Ştefan Hruşcă) şi pe oriunde în altă parte – zilele astea am trecut pe lângă o madamă care asculta Hruşcă în căştile de la iPod.
Fraţilor, chiar vreţi să cred că v-a luat pe toţi valul spiritualităţii? Păi, tocmai excesul ăsta de Hruşcă l-a transformat pe artist, dintr-o prezenţă deosebită de sărbători, într-un stereotip comercial! [Exact aşa s-a întâmplat şi cu trupa Divertis. Era o vreme când aşteptam cu nerăbdare programele TV de Revelion, fiindcă includeau şi un spectacol Divertis, la care mă cocoşam de râs de fiecare dată. Apoi i-a preluat Pro TV-ul şi n-a mai râs nimeni]
Fuego, fiul focului, născut dintr-o colindă
Tot de sărbători asistăm la o altă răbufnire: Fuego. Toate mamele, din toate clasele sociale, din marile oraşe şi până în satele de munte, să împodobească bradul!… Dacă Hruşcă e mai greu de-adus la televizor (din cauza rezidenţei americane, obligatorie pentru perfectarea tehnicilor psi de ler-ing), cu Fuego nu-i nicio problemă. Astfel, refugiat în propria-ţi casă, după ce abia ai supravieţuit asalturilor de Hruşcă din magazine, nici n-apuci să dai drumul la televizor, că o iei de la capăt cu Fuego.
Rezultatul? Acelaşi ca mai sus: Fuego transmitea şi el nişte emoţii, însă a ajuns să-l ia toate radiourile la mişto fiindcă i-a scris lui Moş Crăciun.
Sfârşitul e aproape – întrebaţi-i pe mayaşi
Totuşi, anul acesta am avut parte de o noutate în peisajul stereotip de Crăciun: într-o seară, în faţă la Iulius Mall “colindau” nişte indieni. Lângă un brad enorm şi plin de luminiţe, la câţiva paşi de un urs polar dependent de Coca-Cola.

Ce dovadă mai bună vreţi că ordinea lumii se schimbă şi că vine Apocalipsa?

Comments

  1. Totusi, zic eu, cat e totusi vorba de entertainment mass-mediatic, eu tin cu mamele, si sunt de acord cu ele ca Fuego e mai sexy decat Hrusca ! Uite-l ce dragalas se joaca el cu globuletele de pom si canta despre povestea bebelusului Iisus Christos:

    In alta ordine de idei, ca sa nu te superi ca ti l-am adus pe Fuego pe blog, Meri Kurisumasu ! (pe japoneza)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *