Street Spelling Contest (c-onc-urs stra-da-l de spus p-e li-te-re)

Motto: De ce merg poliţiştii câte doi în maşină?… Pentru că unul ştie să vorbească, iar celălalt să scrie. [sau, cel puţin, aşa credeam]
Retorică: Tu provoci amenda, tu o încasezi, tu o plăteşti. Dar să-i mai şi dictezi poliţistului ce să scrie?!…
Nu ştiu voi ce-aţi primit [şi nici nu vă întreb, sîc!], dar mie Moş Nicolae mi-a adus o amendă de circulaţie.
Povestea pe scurt
Am luat amendă pentru că am condus pe linia de tramvai, prin refugiul pentru pietoni. Am făcut-o, am luat-o, am plătit-o. Case closed.
Hmm… V-aţi fi aşteptat – totuşi – la ceva mai lung de-atât, nu? Ei bine, mai sunt nişte circumstanţe [de genul că l-am evitat pe un diştept de taximetrist, care a făcut o manevră fără să semnalizeze, şi astfel m-am trezit că nu mai aveam unde să mă duc decât înainte – prin refugiu], zic eu atenuante, dar nu le mai comentez, fiindcă oricum nu se schimbă nimic.
Direct deznodământul – lung şi trist
Textele de început şi ifosele de poliţist atotputernic peste proştii din trafic (vorba aia, maşină cu numere din alt judeţ, şofer tânăr, îmbrăcat la patru ace – ceream o corecţie de la o poştă) mi le-a livrat un nene sfrijit, cu o caşchetă de două ori cât căpăţâna lui. Mi-a luat documentele şi-apoi s-a ascuns înapoi în vizuina cu girofar.
De unde n-a mai apărut. În schimb, a ieşit de-acolo un nene fără bască, rotunjor şi puţin chelios, cu un clipboard pe braţ, care s-a apucat să-mi recite poezii la portieră: cum mi-a scris el acolo toate cele, cum m-a penalizat el cu amendă şi puncte la carnet, cum o să-mi dea el nu-ştiu-ce dacă eu semnez nu-ştiu-unde. Într-un târziu, aşa cum zeii îşi mai aduc uneori aminte de muritorii care le aduc osanale degeaba, nenea cel împlinit s-a interesat de mine:
Dacă aveţi observaţii…
Da, am.
Stupoare… Pana mea, dacă nu te aştepţi la un răspuns, pentru ce dracu’ mai întrebi.
V-ascult.
Gestul meu, respectiv să trec prin refugiul de tramvai, a survenit în nişte circumstanţe care n-au depins în totalitate de mine…
Nedumerire… Domnu’ poliţist se scarpină cu pixul după ureche şi mă priveşte nesigur. Oare ce vreau să spun?… Oare să mă asculte?… N-ar fi mai simplu doar să se prefacă? Şi-aşa i-a întocmit prostului procesul verbal… Într-un târziu, mintea-i febrilă înjgheabă replica salvatoare:
Adica vreţi să scriu ceva la observaţii?
Exact.
Ce anume?
Conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare […] a încercat să evite o manevră nesemnalizată a autovehicului din faţa sa, astfel încât nu a mai avut posibilitatea de a se încadra pe banda de mers, fiind nevoit să traverseze refugiul pentru pietoni pe linia de tramvai.
Ce-a urmat a fost ca la dictările din clasa a doua:
Conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare […]… Staţi puţin! Deci: …autoturis-mu-lui cu nr. de înmatricu-lare nr… Ce număr aţi spus?… Aşa… a încercat să e-vi-te o ma-ne-vră… O manevră cum?… nesemnali-za-tă a maşinii… N-aţi spus maşinii?… Nu, dom’le, n-am spus maşinii, da’ las-aşa, că se înţelegeaşa încât [nici “aşa” n-am spus] NU a mai avut posibili-tatea… Aşa, mai departe… de a se încaaaa-drrrrr… încadra pe banda de mers… fodtewooti4KJDIH(**@Q78… Gata, am scris, semnaţi aici!
Dacă n-ar fi avut mâinile ocupate, jur că şi-ar fi şters o broboană de sudoare.
Şi dacă nu semnez?

Aproape c-am auzit cum îi plesnea o venă.

Comments

  1. De legitimat s-a legitimat numai primul. Parca imi arata Sabia Stelei, nu alta… Al doilea numai si-a spus numele. Adica a ingaimat ceva ce eu am dedus a fi numele lui.

  2. Foarte tare 😀 talentul narator si atitudinea -nu politia 😉 Eu am patit odata sa merg in coloana si sa fiu oprita cum ca circul cu 99 km/h in localitate. Zic ok dar “circulam in coloana si m-a si depasit unu'…”. Zice domnu politist “undeeee doaaaaamnaaaa”. In mata (scuze) -in fine, nu-mi place sa ma cert cu ei ca-mi lasa impresia ca ma cert pentru pomana nu pentru dreptate asa ca-i dau actele dupa ce-mi zice ca o sa-mi dea o amenda de nu o pot platii intr-un an de zile. Zic ok, super. Nu dau spaga la politisti neam! Am si eu principii putine dar bune. Colegul lui de la masina, zice un pic mai tare cat sa aud si eu incet “nu da ma si domnisoara o bere?”. Ei uite ca nu. Mai bine platesc amenda la directia “taxe si impozite” mai ales ca stiu ca banii din amenzi nu merg la bugetul politiei ci la bugetul primariei sau al nu stiu cui. La al lor in nici un caz!

  3. Nu sunt genul de om care, oprit de politisti, sa inceapa cu aere, talente, amenintari. De fiecare data, plec de la premisa ca sub chipiul ala s-a indesat tot un om, care stie sa vorbeasca si poate intelege unele lucruri.

    Pana acum nu mi-am confirmat aceasta supozitie…

  4. “Am făcut-o, am luat-o, am plătit-o. Case closed.” … da' pana la urma tot n-ai rezistat tentatiei. acum, dupa ce-ai facut misto de cineva care (din cate se pare) nu-i la fel de inteligent ca tine, te simti mai bine? intreb si eu …

  5. Se pare ca ai, din nou, o problema de nuanta. Una e sa faci misto (adica sa fii vulgar – si nu cred ca ma poti acuza de asa ceva) si alta e sa faci haz de necaz… Necazul nefiind atat amenda in sine, cat faptul ca am primit-o de la niste angajati care abia stiu sa vorbeasca – nu ma refer aici la dictie (s-a vazut ce-a iesit), ci la atitudine… De fiecare data cand am fost oprit de-un politist pana acum, in cei trei ani de cand am masina, niciunul n-a aratat c-ar sti sa poarte o discutie civilizata. Mereu acelasi dispret, mereu aceeasi lipsa de bun simt elementar – de-a te privi in ochi atunci cand ti se adreseaza.

  6. Voiam sa-ti scriu inca de ieri ca eu am trecut de vreo doua ori pe rosu, fara sa-mi dau seama si n-am patit nimic. Am avut noroc! Am fost oprit o singura data cand am trecut pe galben, dar si atunci am avut noroc de sotie ca a fost dura cu politatii iar eu am jucat rolul celui impaciuitor. Bineinteles ca am spus ca aveam viteza prea mare ca sa opresc in conditii de siguranta, deci legea imi permitea sa trec pe galben. Politaiul a ras si a spus ca eu, cu Matizul meu, aveam o asemenea viteza incat eram gata sa-mi iau zborul. Si iar am scapat.
    Totul e sa ai ceva noroc. De asta am amanat comentariul, sa astept sa-ti mai treaca supararea. :))

  7. Iti dai seama ca nu mi-a folosit la nimic… Toata scena a durat vreo 20 de minute, timp in care eu tot am incercat sa-mi apar cauza (aceea ca am gresit, insa n-a fost doar vina mea, astfel incat puteam primi doar un avertisment). In zadar: cum sa te intelegi cu un om care nici macar nu se uita la tine. Prin urmare, am zis ca macar pe hartie sa ramana si punctul meu de vedere.

  8. @intuneric – aha, “haz de necaz” … adica articolul nu-i despre politistul care se chinuia cu exprimarea ta (respectiv transcrierea ei) … ci despre tine. ciudat, titlul parca spune de “spelling” si el scria ce ii dictai tu …

    da' ca sa-ti raspund: daca justitia trebuie sa fie oarba (pentru a fi impartiala) … atunci de ce vrei ca politistul sa fie mai mult decat un robot care face exact ce-i dicteaza justitia aia legata la ochi? imho politistul nu trebuie sa poarte dialoguri cu tine … ca nu asta-i job-ul lui. el e, simplu spus, law enforcement … adica forta bruta care impune legea. daca el sta la povesti cu tine in timpul serviciului … inseamna ca nu-si face treaba, luandu-si banii fara sa munceasca pentru ei … timp in care altii scapa de legea aia oarba.

    oricum, ceva pozitiv e si aici: acum e clar, pentru oricine mai avea indoieli, ca esti roman get-beget si doar din patriotism ai reactionat comentand (vezi “observatii”, adica eternele scuze ale romanului) dupa ce ai fost prins incalcand legea si ulterior te-ai iritat ca politistul nu-i niscaiva erudit cu o memorie exceptionala.

    asa ajungem la dispretul cu care ai fost tratat, unde ai perfecta dreptate: nu e ok ca, neprovocat, sa fii tratat astfel … rolul lor fiind acela de a aplica legea, nu de a face pe sfintii moralizatori. asta ca idee … ca recitind articolul nu prea ies in evidenta (in ce-ai scris cu albastru) acele semne de dispret ci mai degraba altceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *