Tamagotchi 7D

Red-HeartsUna dintre problemele “clasice” ale Japoniei este îmbătrânirea populaţiei. În consecinţă, s-au încercat mai multe soluţii pentru a reduce vârsta de la care un individ devine productiv pentru populaţie sau pentru creşterea natalităţii şi îmbunătăţirea sporului natural. Mai în glumă, mai în serios, unul dintre mijloacele prin care populaţia tânără – şi foarte tânără – a fost atrasă către parenting a fost jucăria numită Tamagotchi: animalul de companie digital, numai bun de pus pe inelul de la cheile de-acasă.

Apărut în 1996, Tamagotchi era chestia aceea cât un ou, care trebuia hrănită, culcată, educată, dusă la toaletă, înveselită – întocmai ca un pui de om. Şi exact ca un copil, dacă nevoile nu-i erau satisfăcute, creatura digitală începea să urle tocmai când îţi era lumea mai dragă… De multe ori, în timpul vreunei teze sau a unei ascultări la tablă, când nici cel mai înfiorător scârţâit de cretă nu putea acoperi hărmălaia făcută de oul uitat în ghiozdan (tamago = jap., ou).

Ei bine, de astăzi mi-am tras cea mai cea versiune de Tamagotchi posibilă – chiar la mine acasă. Una care dă din mâini şi din picioare cu o vivacitate incredibilă, care scoate sunete dintre cele mai ciudate şi care elimină tot felul de substanţe şi de mirosuri. Un fel de Tamagotchi 7D, o creatură minunată, care trebuie spălată, schimbată, hrănită şi culcată – într-un cuvânt, iubită – pentru ca, într-o bună zi, ea să-mi întoarcă serviciul având grijă de mine în acelaşi mod.

De astăzi, Flippy [nu cred că v-am spus, acesta este numele de cod al fetei din întuneric] este acasă – o casă care a fost pregătită şi aranjată de la bun început pentru acest moment. O casă mărişoară şi extrem de luminoasă, care abia aşteaptă să fie umplută de chiote şi de viaţă.

Bun venit!

Fotografie0053

Comments

  1. Ehe, si ce-or sa mai fie chiote si galagie. Tamagotchi e putin spus. Numai ca va trece mult prea repede, timpul zboara mult mai repede cand ai un copil si il privesti crescand. 🙂

  2. Chestia cu intorsul serviciului nu e ceva cu care sunt total de acord, dar asta e pt ca sunt deosebit de egoist. Eu mi-am torturat parintii, desi s-au chinuit destul de mult cu mine, si probabil inca isi fac griji si se chinuiesc…nu stiu cum sa explic care e legatura dintre asta si intorsul serviciului, are de a face cu relatiile ff stranse dintre oameni si cu componenta inevitabila de obligatie care vine cu aceasta…chiar daca este vorba de o dragoste reala si neconditionala de parinte-copil si copil-parinte…dar nu stiu sa explic ce vreau sa zic.

  3. Bucurie multa sa va aduca! Poate ai noroc si ti-ai achizitionat un model mai silentios, care merge mai mult pe vibratii.:) Adio somn de frumusete, salut aromoterapie!:)) Primii 3 ani sunt mai grei, pe urma te obisnuiesti si e mai usor!:))Deschide contul de economii pentru studii si apuca-te de adunat zestre!

    1. Primii TREI ani?… Da’ hotarati-va odata, ca – in functie de cine-si da cu parerea – apocalipsa tine de la primele cateva zile pana la 18 ani.

  4. Of … felicitari mai omule, sa o “stapaniti” sanatosi (sau ea pe voi)! 🙂
    Nu-i asa ca parca viata e mai plina? 🙂
    Imi place schimbarea de peisaj 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *