Teatrul de păpuşi intergalactic

SE întâmplă la SE de Europa.
Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din octombrie 2011, populaţia stabilă a României este de aproximativ 19 milioane de locuitori.
Eu nu cred. Eu sunt de părere că în România nu trăieşte nimeni. De fapt, nici România nu este nimic altceva decât o denumire convenţională.

Raţionament:
Iarba creşte, copacii înverzesc, florile înfloresc, păsările cântă şi jivinele codrului intră în rut. Cine creşte? Iarba… Cine înverzesc? Copacii… Cine?… Păsările şi jivinele codrului. Subiectele propoziţiilor simple de mai sus fac ceva, acţionează – există.
Ieşind din pădure, de unde, într-un fel sau altul, ne tragem cu toţii – drept dovadă, unii se mai cred şi-acum acolo –, ajungem în lumea omului modern. O lume complexă, după cum o demonstrează şi enunţurile, care devin mai complicate: gropile se formează în asfalt; preţurile se schimbă peste noapte; trenurile se înţepenesc în câmp; drumurile se înzăpezesc; grădiniţele se închid din senin; întreţinerea se facturează… Ce au în comun toate acestea? Sunt lucruri fără viaţă. Ce le deosebeşte: faptul că unele nu pot exista fără intervenţia, în prealabil, a omului. Dacă pentru drumurile înzăpezite sau ciuruite de gropi mai putem da vina pe natură [deşi, atât timp cât am mers în Egipt, în mijlocul deşertului, pe o autostradă ca în palmă, eu refuz să cred că doar intemperiile sunt responsabile de jalnicele drumuri autohtone], preţurile din magazin n-ar exista fără oamenii care să inventeze conceptul de comerţ, noţiunea de preţuri… şi să construiască magazinul în sine; trenurile n-ar porni la drum fără cineva care să le conducă; grădiniţele n-ar exista în lipsa puilor de om; iar întreţinerea n-ar fi necesară fără oameni care să… trăiască.
Şi-atunci, dacă sunt lipsite de voinţă şi au nevoie imperativă de oameni, cum SE schimbă preţurile (pe 2 ianuarie, când la Praktiker nu lucra nimeni), cum SE înţepenesc trenurile la dracu-n praznic, într-un pustiu de zăpadă (şi, mai ales, cum a plecat de la bun început trenul pe acel drum fără capăt?); cum SE închid grădiniţele; cum SE adună toate cifrele alea pe factura de la întreţinere (veşnica explicaţie fiind că “aşa s-a facturat”) – cum?… Unde sunt oamenii în toată povestea asta?
Răspunsul meu: nicăieri. În România SE poate. Şi subliniez, dacă nu v-a zgâriat deja pe retină, particula impersonală se. În România aceste lucruri, pur şi simplu, SE întâmplă: fără autori, fără vinovaţi, fără persoane.
Astfel, trag concluzia că, atât timp cât fenomene care necesită implicare umană se întâmplă fără ca vreun om să fie responsabil, aici nu există oameni. Cel mult, pot fi întâlnite 19 milioane de marionete, manevrate pe uriaşa scenă – denumită, convenţional, România – a unui teatru de păpuşi intergalactic, de aceiaşi extratereştri care au mai făcut odată un experiment, numit Atlantida.
Între timp, Atlantida a dispărut şi noi ne-am împuţinat cu mai bine de două milioane în zece ani.
Se termină piesa?
P.S. Dacă vreţi o comedie haioasă, cu un extraterestru bizar (cum altfel, dacă vocea îi este împrumutată de Seth Rogen), dar mai simpatic decât mulţi dintre ai noştri, vă recomand Paul(2011).

Comments

  1. Da, parem o tara parasita dar nu suntem… Parem asa pentru ca din ce in ce mai putini razbesc sa ridice capul deasupra celorlalti. Cat despre cele 2 milioane de romani disparuti, situatia nu este chiar asa de grava. Multi au plecat la munca si au ramas pe unde sunt, iar despre natalitate ce sa mai vorbim… ea nu se mai intampla pentru ca nu mai avem conditii. Deabea ne taraim pe noi de pe o zi pe alta. E un cosmar sa ai copii intr-o tara unde sistemul medical e praf, invatamantul e varza, locurile de munca inexistente. Pam-pam!!!

  2. Merci de recomandarea filmului, l-am vazut :))

    Si referitor la ceea ce se intampla in Romania, cred ca dezavantajul acestui “pamant” pe care locuim in acest moment este ca ne-am nascut aici! Probabil Romania ar fi avut un viitor mai bun daca ar fi fost nelocuibila, sa fi fost un teritoriu doar pentru pelerinaj si relaxare.

    1. Sau, daca Romania tot a trebuit sa fie locuita, macar de-am fi ramas sub ocupatie germana, cu cativa zeci de ani in urma. Sunt convins ca astazi am fi avut o tangenta reala cu civilizatia si am fi stiut sa protejam urmele unei istorii imprastiate pe tot teritoriul tarii.

  3. Pt mine personal Romania chiar este ca si o tara pustie pt ca efectiv cred ca peste 99 % din fostii mei colegi de scoala publica din Romania, si fruntasii, si codasii, indiferent de talente sau inclinatii, nu mai traiesc de destul de mult in Romania, exodul incepand chiar de fapt usor de dinainte de 1989, pt ca “nu stiu” ce s-a intamplat si la destul de multe familii care aveau actele depuse oficial de mai multi ani pt a pleca in strainatate pt a-si regasi rudele deja mai de dinainte emigrate pe acolo a inceput sa li se dea drumul in niste valuri specifice in anii de imediat de dinainte de 1989. Pe de o parte se exercita si o presiune mai mare fata de Ceausescu din afara, pe de alta mai era nevoie de castigat ceva bani pe ici pe colo, din diverse aranjamente, ca economia ajunsese destul de rau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *