The Gatekeeper

Conceptul românesc care va revoluţiona serviciile medicale la nivel mondial.
De obicei, când vine vorba de spital, te gândeşti doar la lucruri rele. De la piciorul scrântit al unui puşti ce se bucură de ultima vară înainte de prima zi de şcoală, până la bolnavul de cancer terminal care caută alinarea unei ultime doze de morfină, spitalul e de rău… Chiar dacă tot de-acolo vin şi veşti bune: cu puţin noroc, puştiul va afla c-a scăpat doar cu o entorsă vindecabilă în câteva zile, iar suferinţa bolnavului păleşte la venirea pe lume a unui suflet nou, în sala de naşteri.

Oricum, cert este că, odată ajuns la spital, nu te gândeşti decât să rezolvi mai repede problema care te-a adus acolo şi să pleci acasă. Traversezi mecanic holurile infestate de pacienţi şi n-ai ochi decât pentru tăbliţele de pe uşile cabinetelor, ori pentru halatele albe ce semnalează prezenţa unui medic. Câteodată nici nu mai ştii pe unde ai intrat în spital, darămite că înainte de a ajunge la prima uşă, un portar te-a întrebat ce-i cu tine acolo.
Nu i-ai dat importanţă, dar omul – de cele mai multe ori, mai mult scund decât înalt şi cam îndesat – te-a abordat cu întrebarea STAS: Unde mergeţi? I-ai răspuns automat, cu singurele cuvinte disponibile, la care te gândeai încă de-acasă: La secţia cutare. Şi omul ţi-a explicat cel mai firesc lucru din lume: Intraţi pe-aici, mergeţi drept înainte până la scări, urcaţi la etajul doi, faceţi imediat stânga, apoi prima la dreapta, daţi de un coridor îngust, mergeţi până la capăt, faceţi stânga şi apoi încă o dată dreapta. Dai din cap că da, ai înţeles, şi vrei să-ţi continui drumul, când – abia atunci – primeşti informaţia cu adevărat importantă: Da’ să ştiţi că doctorul Cutare nu este. Trebuie să… Ori fiindcă eşti năucit de-atâtea explicaţii, ori pentru că îţi spui că ştii mai bine decât portarul, îl laşi vorbind în legea lui şi treci mai departe.
Proastă mutare. Dac-ai fi stat să discuţi câteva minute cu portarul, ai fi scutit o grămadă de timp pierdut şi o groază de complicaţii. Fiindcă doctorul Cutare chiar lipsea, ai căutat-o pe asistenta lui, care era “undeva pe palier”, ca să-ţi spună că doctorul Cutărescu ţine locul, dar el vine abia dup-amiază şi oricum nu te poate ajuta, fiindcă problema ta nu e de competenţa lui. Caz în care soluţia cea mai bună este să vorbeşti cu…portarul.
Fiindcă în spitalele româneşti, portarul are un rol vital. El este un fel de secretar al medicilor din spital, deţinând toate numerele de telefon ale acestora; el este un fel de păzitor al tărâmului de “dincolo”, fiindcă el are în pază cheia de la morgă; el este un fel de centru logistic al instituţiei, căci el te poate ajuta şi cu aranjarea unei înmormântări, şi cu pregătirea unui botez – în funcţie de situaţia în care te afli; şi, în sfârşit, el este un fel de oracol înţelept, la care asistentele te îndrumă ori de câte ori o problemă le depăşeşte atribuţiile – iar asta se întâmplă frustrant de des.
Prin urmare, oricât de disperat ai fi să intri într-un spital, ca să pleci cât mai repede de-acolo, ia-ţi o clipă de răgaz şi schimbă o vorbă cu portarul unităţii. S-ar putea să câştigi mult mai mult decât într-o oră întreagă de alergătură după doctori.

Comments

  1. Mare adevar ai grait.Portarul e nucleul de baza al spitalului! La mine la spital el vegheaza poarta, iti deschide sau nu dupa toane( sau recompensa), da drumul la centrala termica, porneste generatorul, face comisioane( Ia-mi si mie o apa minerala, un pachet de tigari, niste pepeni, platest-mi telefonul), da o mana de ajutor chiar si in sala de nasteri cand n-ajung 8-9 oameni sa tinem matahala isterica pe masa, stie tot ce misca si toate tarifele…Parca-mi pare rau acum ca nu m-am facut portar:))

  2. As vrea ca spitalul sa devina casa mea. Mai exact vreau sa devin medic…
    In ceea ce priveste portarii mie mi se par aroganti si lipsiti de educatie. De cate ori am fost intr-un spital am avut probleme cu portarii.

  3. Hehehehe imi amintesc de ei si de acasa si din Romania. Sunt identici. Dar sunt si tartorii care nu te lasa sa intrii in spital cu limonada pe motiv ca nu le place mutra ta imberba. Cand eram de vreo 14 ani am stat cateva luni bune in spital si am fost intr-o lupta continua cu respectivii. Fiindca eram adolescent si astia nu suporta adolescentii masculi. Norocul meu erau asistentele care o stiau pe mama (lucra acolo) si fiindu-le mila de mine ma mai scapau din ghearele alora. Ce-i drept si eu le faceam chestii, dar ma razbunam pentru tratament.

  4. Am umblat si eu in ultimii vreo patru ani foarte mult prin spitale. Am dat, cum era si firesc, peste destui portari, dar se pare ca din alta categorie. In primul rand cam toti sunt destul de amabili cu mine…si, in al doilea rand, nu pareau atat de competenti sau atat de atotputernici. A fost acea perioada cu gripa lu' Peste. Desi nu se dadea voie in spital decat in anumite intervale, eu reuseam sa intru la orice ora 🙂
    In fine, cred ca experientele sunt foarte diferite. Probabil adevarul e pe undeva, pe la mijloc.

    1. Poate, putin, si ei sunt barbati. Dar conteaza mult si sa stii sa vorbesti cu ei. Eu ii tratez cu seriozitatea si respectul pe care si ei si le doresc. Nu asteapta neaparat mita. Astea sunt concluzii din experientele mele 😉

  5. Portarul unui spital nu are cum sa evite sa para un fel de Charon sau chiar de Cerber pt ochii oamenilor care, din nefericire, pot avea nevoie sa mearga la un spital fie pt ei insisi, fie pt cei dragi lor. Deoarece el reprezinta o granita ff importanta, cea dintre Sanatate si Boala, cea dintre Nepasare si Suferinta, si este imposibil ca oamenii sa nu ii atribuie puteri magice efectiv in functie de ce nevoie au ei in clipa aia cand interactioneaza cu el. Si de multe ori, un portar cu experienta de portar de spital mai indelungat, chiar poate la acelasi spital de multi ani, poate, are capacitatea, si chiar reuseste sa le ofere exact ce le trebuie, ba chiar sa le dea si sfaturi deosebit de utile. Desigur, realist vorbind, nu toti au aceeasi experienta, sau nu sunt toti atat de optim capacitativ functional, ca doar sunt tot oameni, sau sunt mai noi in acel spital si inca nu cunosc chiar totul, si nici nu li se mai cere acest lucru, acuma ca schemele administrative de spitale sunt in dezvoltare, si multe din functiile portarului vor fi teoretic suplinite de altii, numai ca acesti altii nu vor sta acolo, pe acea granita, ci intr-un birou naiba stie pe unde fara vreun contact prea deosebit de complex cu publicul larg. In zilele de azi, din ce in ce mai multe spitale nici nu mai au portari. Au poate un fel de serviciu de paza si securitate teoretic accesibil, insa nu mereu prezent, si in nici un caz la poarta, acolo poate fiind doar cateva aparate de minima securitate, daca sunt si alea, si un birou oarecare de informatii in hol, dar nu e acelasi lucru cu un portar.

  6. Portarii din spitale stiu tot, dar daca nu ai un sarm aparte, care sa se vada de la distanta, raspund doar stimulati. Daca stii cat si cand sa dai, ai acces la orice fel de informatie + cale libera prin spital la orice ora.

    1. Eu sunt sigur ca au existat si inca exista portari de spital relativ incoruptibili in Romania, nu stiu cat de multi sau cat de intransigent incoruptibili asa chiar 100 % si in continuu, (ca asa total total incoruptibil nu prea cred ca exista cineva pe lume, decat poate asa pe perioade specifice de timp relativ limitat si in anumite conditii ff stricte si destul de limitate), dar chiar sincer cred ca exista portari de spital atat competenti cat si etici in meseria lor de portar de spital, care e o meserie grea pt ca nu exista asa un manual, se invata mai mult la locul de munca si se invata fara prea mult training asa organizat in cursuri, fara examene standard de verificare a cunostintelor teoretice si practice, si si asta de fapt contribuie la nesiguranta unui potential consumator al serviciilor respective, pt ca nu poti sti niciodata daca dai peste un portar competent si etic, sau doar competent, dar neetic, sau doar etic si necompetent, sau chiar si neetic si incompetent, din pacate. Eu mi-as dori sa stau o data in viata de vorba cu un portar de spital cu experienta, sau si mai bine, mi-as dori sa citesc o carte intitulata Memoriile Unui Portar de Spital. O carte ca asta chiar ca am impresia ca as cumpara cu bani, mai ales daca ar fi scrisa si intr-un stil cat de cat inteligibil si antrenant literar, de ex NU ca mine, dar asa cum scrie Intuneric sau Vienela, (ca nu pot doar sa ma astept ca un portar de spital sa aiba si talent literar, desi desigur nu e imposibil).

      Daca Intuneric sau Vienela sau altcineva cu talent literar ar fi interesat si va reusi sa devina ghostwriter pt cativa diversi profesionisti cu experienta, (adica sa ii ajute sa isi scrie memoriile contra impartit niste bani din vanzari, cf un contract), eu personal am o lista intreaga de profesionisti ale caror memorii as vrea sa le citesc eu ! Dati-mi de stire daca se decide cineva sa devina ghostwriter profesionist, ca vin imediat cu lista de profesionisti de ale caror memorii sunt interesat. O sa o pun si pe blog in curand, just in case, pt ca abia aici + acum mi-a venit ideea asta, din acest articol si aceste comentarii !

  7. Uite, Intuneric, este exact ce ai sesizat tu mai demult. Pornit de la o idee dintr-un articol se ajunge la cu totul si cu totul altceva. Si asta este de bine, zic eu. :))
    Rudolph, inca nu mi-am facut timp sa ajung si la tine, dar sunt curioasa ce persoane vei trece(daca nu ai facut-o deja) pe lista.

  8. “Conceptul românesc care va revoluţiona serviciile medicale la nivel mondial.” Not likely. Eu traiesc undeva prin diaspora asta mare si aici spitalele, au la fiecare etaj, la fiecare intrare si la fiecare intersectie de culoare, ghisee de informatii, plus tabel mare de sticla cu harta si schematica usor de inteles, care iti deseneaza mura in gura unde te afli si unde vrei sa ajungi, plus o armata de voluntari care alta menire nu au, decat sa ajute in orice capacitate(cu exceptia celei medicale desigur)orice persoana care calca pragul spitalului. Intri in spital si ti-e lene sa te uiti pe harta sau sa faci 3 pasi pana la ghiseul de informatii, nu-i bai…pentru ca langa tine vezi imediat 5 voluntari gata sa te duca pana la cabinetul, etajul sau sectia unde trebuie sa ajungi. Merg cu tine pana acolo. Daca nu poti merge pentru ca nu te simti prea bine, iti aduc scaun cu rotile si te imping pana exact sub nasul doctorului, dupa care ofera sa vina inapoi si sa te ia de acolo ca nu cumva sa te ratacesti la iesire.
    Mai degraba acest sistem l-ar revolutiona pe cel din Romania. Zic si eu, na…poate ma insel si cel cu portarul e mai bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *