The Help (2011)

I have a dream…
Un film de care am aflat acum vreo lună, într-un calup de trailer-e înainte de The Three Musketeers. L-am văzut aseară – acasă. E o poveste pe care nu se merită s-o vezi la cinema. Toată emoţia şi umorul fin s-ar disipa în spaţiul gol al sălii de spectacole, pe când în intimitatea confortabilă a propriei case, îţi insuflă ceva din atmosfera caldă a colibei unchiului Tom.
Cadrul general al filmului – anii ’60 într-o Americă sudistă, apogeul discriminării rasiale în perioada modernă – e doar un pretext pentru diversele idei pe care pelicula le propune. Firul narativ principal ne arată eforturile tinerei scriitoare aspirantă Skeeter (Emma Stone) de a scrie o carte care să însemne ceva pentru lume şi, în primul rând, pentru o parte însemnată a comunităţii din care face parte, anume populaţia de culoare. Însă nici temele secundare nu sunt de neglijat:
– ignoranţa, împinsă până la stupiditate crasă, a albilor, care-şi încredinţează odraslele pe mâna servitorilor de culoare, deşi au o frică molipsitoare de a-şi face nevoile în aceeaşi toaletă;
– sensibilitatea unei rase care, odată ce-a fost lăsată să se afirme, a dat unele dintre numele celebre ale planetei (lideri de opinie – Martin Luther King; politicieni – Barack Obama [Fiindcă vorbim de actualul preşedinte al S.U.A., primul de culoare din întreaga istorie a statelor federale, de remarcat evoluţia, într-o jumătate de secol, de la sclavagism la democraţie – chiar dacă, trebuie să recunoaştem, rasismul încă persistă, într-o formă înăbuşită, în multe state americane.]; actori, cântăreţi şi sportivi – fără de care cultura americană n-ar fi fost atât de populară astăzi);
– impactul pe care John F. Kennedy l-a avut asupra americanilor, indiferent de rasă – după asasinarea lui, servitoarea de culoare Aibileen îi pune portretul lângă cel al propriului fiu, decedat şi el.
Şi, pentru că The Help e un film văzut de un român în România, de remarcat că supermarketurile americane ale anilor ’60 arată ca hard-discount-urile noastre din 2011. De asemenea, promoţiile de azi din magazinele de electrocasnice sunt la cuptoare incorporabile, pe care americanii le aveau de-acum 50 de ani.
All in all, un film pentru care contează mai mult ideile şi mai puţin actorii (în sfârşit am văzut-o pe Emma Stone într-un rol potrivit), astfel că două femei puţin cunoscute marelui ecran întruchipează două personaje savuroase: Aibileen şi Minny.

De văzut cu volumul Coliba unchiului Tom pe noptieră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *