The Wrestler (2008)

Berbecul luptător şi Leul de aur.
The Wrestler Randy “The Ram” (Berbecul) Robinson, ajuns la capătul carierei de luptător profesionist, se confruntă cu perspectiva deloc liniştitoare a retragerii.
Aceasta este intriga simplă a ceea ce este cunoscut drept “renaşterea actorului Mickey Rourke”. Filmul care se construieşte pe această idee este unul la fel de simplu – realitatea brută, fără artificii, fără dulcegării, fără sirop.

Urmărindu-l pe Randy “The Ram” (Rourke – Iron Man 2, Immortals) luptându-se să supravieţuiască fiecărei lupte, care îi solicită la maxim organismul îmbătrânit, savurând extazul clipelor petrecute în ring, apoi părăsind scena şi lumina reflectoarelor pentru o viaţă mizeră, în care singurul său reper stabil pare a fi dansatoarea [şi ea trecută de apogeu în branşă] Cassidy/Pam (Marisa Tomei – The Ides of March, The Lincoln Lawyer), încercând să găsească un sens mai adânc al vieţii prin restabilirea legăturii cu fiica Stephanie (Evan Rachel Wood – The Ides of March)… urmărindu-l de la doar un pas în spate [la propriu, fiindcă ai constant senzaţia unui joc third person] pe veteranul luptător, dilema tot mai clară este pe cine privim de fapt: pe personajul de film Randy Robinson, sau pe Mickey Rourke – personajul propriei sale vieţi zbuciumate?… Faptul că prestaţiile actoriceşti sunt, într-o proporţie semnificativă, improvizaţii [după cum au recunoscut chiar membrii echipei] nu face decât să sporească echivocul şi atracţia filmului.
Nu sunt un fan al wrestling-ului, dar sunt convins că iubitorii acestui sport vor găsi în luptele din The Wrestler o bilă albă în plus. Figuranţii sunt wrestler-i adevăraţi, Rourke fiind filmat în mijlocul lor înainte şi după meciuri, interacţionând liber cu ei – drept Randy “The Ram”. Aşa cum am citit în alte locuri, it can’t get any more real than that.
The Wrestler este un film sumbru, crud (fără briz-brizuri), uneori deprimant şi câteodată amuzant, adică un must-see (măcar) pentru cei familiarizaţi cu cinematografia lui Aronofsky (Black Swan) sau apariţiile anterioare ale lui Mickey Rourke.
Aaa, şi dacă vă întrebaţi ce treabă are Berbecul cu Leul pomenit la început – regizorul Darren Aronofsky a câştigat Leul de aur 2008, pentru The Wrestler.

Comments

  1. Mie mi-a plăcut filmul. Uşor static, dar plin de dramatism, după părerea mea.
    Într-adevăr toţi, când vedem filmul, punem în oglindă interpretarea personajului Lui Rourke faţă de interpretarea propriei vieţi şi, pe toţi, fără prea mari excepţii, ne impresionează într-o oarecare măsură această “ridicare din cenuşă”. În fond,e un semn de speranţă şi de forţă, nu?

    1. Exact. Si sper ca ultimii doi-trei ani, cu unele filme mari pentru Rourke (daca nu valoric, macar ca impact comercial), sa nu fie doar un foc de paie. In opinia mea, e un actor ce mai are multe de aratat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *