Toamna pe Copou

Paşi printre frunze, gânduri printre copaci.

Demult, când eram mici, pui de oameni nevinovaţi, întâmpinam fiecare anotimp cu chiote de veselie. Primăvara ne scuturam din amorţeala iernii şi ne îmbujoram de parfumul florilor pe care le dăruiam, timizi, mamelor, Doamnei [învăţătoare] şi colegelor de clasă. Vara săream în sus ştiind că vacanţa era aproape şi rămâneam trei luni în grija soarelui. Toamna ne lingeam buzele stropite cu must din struguri dulci. Şi iarna tremuram de emoţie, cu gândul la triumful suprem din sacul Moşului…

Demult, când eram eu mic, eram un hoţ: primăvara furam sărutările fetelor cu mărţişor şi mângăieri de ziua mea; vara furam cireşe din copacii oraşului; toamna furam struguri din viile oamenilor; şi iarna îmi furam singur căciula, spunându-mi că, odată cu noile cadouri ale Moşului, mă voi transforma într-un copil mai bun.
Acum, abia mai reuşesc să fur o jumătate de oră, să mă recreez, să-mi odihnesc ochii mult prea obosiţi de calculator.
O jumătate de oră precum aceasta, să mă plimb prin parc, să mă plimb printre copaci, să mă pierd printre frunze.
Demult, când eram eu mic, ieşeam tot timpul în parc, cu clasa şi cu Doamna. Primăvara, ca să bâzâim de colo-colo, ca nişte bondari ştrengari. Vara, ca să râdem la soare. Toamna, ca să ne plimbăm prin frunze cernute în spectaculoase covoare naturale. Şi iarna, ca să ne bulgărim precum, odinioară, dacii şi romanii.
Demult, când eram mici, parcuri ca acesta se umpleau de chiote de copii, de strigătele armatelor de piticoţi plecaţi la vânătoare de comori tomnatice, răscolind frunzişul după adevărate trofee vegetale aurite.
Acum, abia mai trece-un om, şi acela trecător ca un gând pierdut.


Comments

  1. Cand eram eu mic nu aveam net, mess, iphone, ipad si alte ghidusii. Distractia a mai mare era harjonitul cu vecinii de bloc pe afara la “v-ati ascunselea”, scuturatul nucilor din pomul de langa bloc, oamenii de zapada si bataia cu bulgari. Acum am observat cu oarecare tristete,
    iarna, ca au disparut oamenii de zapada. Copiii de azi sunt mai frigurosi ca noi sau au manutele obosite de la mess sau Fifa!

  2. Intr-adevar, era f frumos cand eram mici..imi amintesc si eu ce mult ma mai jucam, ce mult mai stateam pe afara, nu conta ca e prea cald sau prea frig…eram preocupati tot timpul de joaca si de voie buna. Pacat ca s-au schimbat toate astea iar copii din ziua de azi, prefera sa faca alte lucruri…Insa asta e viata, o sa fim intr-o continua schimbare…pe anumite parti in rau si pe altele in bine. D.

  3. Eh, si la final, m-ai melancolizat de tot! Imi amintesc cu cata infrigurare strangeam toamna frunzele cazute din copacii din spatele blocului. Le strangeam pe toate langa un singur copac, alaturi de toti zapacitii de la bloc, ne cataram precum maimutele in copac si saream in gramada stransa cu atata ravna. A long, long time ago…[Brainless]

  4. @ romania inedit & Brainless: Nu cred ca se vor mai repeta prea curand bataliile acelea crunte, cu frunze (cand iti mai luai si cate o piatra-n dibla), pentru ca – in 5-10 ani – copiii nostri vor fi acaparati in cine-stie-ce realitate virtuala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *