Ultimul preţ

Ca idee, viaţa unui om este singurul lucru de nepreţuit, iar pentru toate celelalte există MasterCard. Frumos, însă în realitate nu se respectă fiindcă, nu-i aşa?, teoria ca teoria, dar practica te omoară.

De la atât de hulitul gest de a-ţi vinde trupul pe bani, până la atingerea intimă a mângâierii care-ţi şterge lacrimile, totul are un preţ. Mereu cineva îl va cere, cât de mic, şi mereu cineva va aştepta o răsplată, infimă. Şi-atunci?

Dacă teoria şi practica se bat cap în cap, tu cum supravieţuieşti acestei contradicţii? Cum faci să nu fii la mâna oricui are de pus o miză la bătaie?

Ca la poker. Preiei miza şi o ridici.

Dacă eşti incapabil să te cunoşti, să ştii cine eşti, în ce crezi şi ce-ţi poate pielea, atunci bluff­-ezi, până când iniţiativa trece de partea ta, ori devii atât de valoros, încât nu mai interesezi pe nimeni.

Dacă ştii cine eşti şi îţi cunoşti locul printre celelalte miliarde de suflete ale planetei, atunci faci un raise, până când toţi vor înţelege că viaţa ta e mai presus de orice altceva.

În orice caz, nu rămâi jos şi nu te mulţumeşti cu puţin. O primă mână pierdută la poker nu înseamnă că şi toate celelalte vor sfârşi la fel. Dacă cineva îţi spune că nu meriţi mai mult şi, oricum, nu poţi mai mult – nu-l asculţi. Un singur om îţi poate spune până unde să mergi – chiar tu. Şi dacă viaţa ta ar fi o monedă de schimb, gândeşte-te că, dacă ai cheltui-o, altcineva ar profita din asta, şi nu tu. Tu n-ai mai rămâne cu nimic.

…Până la urmă, viaţa unui om este un lucru de nepreţuit. Preţul e atât de mare, încât devine imposibil. Nu poate fi numărat, adunat, calculat. Fiindcă, pe scurt, înseamnă totul sau nimic.

Comments

  1. Iti recomand cartea “Poker in Infern”. Asta daca nu cumva ce ai scris aici vine ca o concluzie a ta dupa ce ai citit cartea.
    Uneori viata unui om este totusi o simpla cifra pe hartie.

  2. Ne folosim unii pe altii. Uneori o facem discret . Sau la vedere, fara perdea, in functie de IQ si interese.In functie de caracter
    E dureros cand descoperi ca de fapt nu facem NIMIC neconditionat pentru oameni . La o analiza superficiala, da, facem multe lucruri din dragoste
    Dar de fapt le conditionam strategic

  3. Habar n-am de poker in afara de a sti ca exista :))
    In fine, a blufa nu-i mare lucru…dar trebuie sa ai un “caracter” anume pentru asta. Nu-l am, de aceea am scris cu ghilimele.
    Cu siguranta facem si gesturi mai mult sau mai putin interesate. Unii constient, altii inconstient, pentru ca e in firea lor. Sau facem gesturi pe care le simtim necesare, fara niciun interes. Sunt o proasta, fac destule din astea… Sau, ma rog, cred ca asa sunt considerata :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *