Un regim alimentar nepotrivit

imageAproape de când se ştie [cel puţin, de când îl ştiu eu sigur], bunicul meu din partea lui M. suferă de diabet. O formă care nu a dus la dependenţă de insulină, dar – orişicât – bunicul meu şi-a impus şi a menţinut de la bun început un regim strict. Odată cu el, şi noi, chiar dacă nu într-o manieră la fel de riguroasă, ne-am ajustat gusturile. Mâncăruri nu foarte sărate, dulciuri nu foarte dulci şi, în general, niciun exces de orice fel.

E drept, din când în când îmi mai potoleam poftele ţinute atâta timp în frâu cu câte-un lighean de albă ca zăpada (prăjitură pe care nu cred s-o mai facă nimeni la fel de bună precum bunica mea), ori de poale-n brâu sau turte cămăşile lui Iisus [dar astea doar o dată-n an, la Crăciun, când raiul se muta pe pământ, sub brad, unde mă aciuam şi devoram delicatesele] – dar, peste timp, modul temperat de a mânca s-a păstrat.

Că nu sunt amator de alcool, unii dintre voi ştiţi. În plus, de vreun an am renunţat la sucurile din comerţ – dacă există aşa ceva, eu am devenit un soda-social-drinker. Cât despre dulciuri, dacă mănânc o ciocolată la câteva luni… Când eram mic, cumpăram pâine caldă de la Spicu, dar, uşor-uşor, pasiunea asta s-a stins. Comparativ cu consumul mediu al unui român, cantitatea de pâine pe care o mănânc eu e neglijabilă. La fel şi cartofii prăjiţi: odată hrana de bază a studentului, acum sunt mai mult un accident. E drept, şaormele sau meniurile de la KFC rămân plăcerile mele vinovate… Pe lângă cartofii prăjiţi, pulpele de pui sunt o caracteristică definitorie a arhetipului românesc. Mai întâi au fost cele de o popularitate tristă – pulpele americane; apoi am descoperit puiul la rotisor, iar astăzi abia dacă le mai iau din comerţ. Poate doar la vreun grătar… Fan mezeluri n-am fost niciodată, cu atât mai puţin acum, dar recunosc că-mi lipseşte parizerul din vremea studenţiei, ăla care avea carne şi nu resturi care doar să umfle maţul.

Dac-ar fi după mine, n-aş mânca decât legume, fructe, peşte, fructe de mare, brânzeturi şi lactate (produse din lapte, că laptele în sine mi-e imposibil să-l beau; numai la vederea caimacului ăluia mi se întoarce stomacul pe dos; şi cum – chipurile – laptele e cu atât mai bun cu cât caimacul e mai gros…) şi, arar, câte-o friptură bună.

Dar se pare că gusturile mele sunt complet nepotrivite cu ţara în care trăim. Legumele şi fructele se confundă tot mai mult cu surogatele lor, injectate cu te miri ce; pentru peşte şi fructe de mare avem prea puţin acces la mare şi prea puţin industrializat, iar brânzeturile şi laptele de calitate sunt tot mai greu de găsit, în lipsa unei agriculturi (zootehnii) susţinute pe măsura potenţialului existent.

Comments

  1. Si eu tin un regim din septembrie.In special fara grasimi si pot sa spun ca mi s-a imbunatatit viata.Desi e greu sa imi procur tot ca la carte ma straduiesc..

  2. adevarul e ca, in ziua de azi e cam imposibil sa mai gasesti alimente naturale sau sanatoase prin magazine. de multe ori cele marcate drept “naturale” sunt mai nocive si mai prafuite cu chimicale ca cele normale.

  3. Am încercat și eu un regim din ăsta dar nu a mers. Oricât mi-ar place mie legumele, și fructele, carnea de porc e … carne de porc 🙂
    Am renunțat (cu greu) la sucurile acidulate, dar tot mai iau câte o cola, odată la câteva săptămâni.

  4. Bine, ma, c-o sa traiesti tu 100 de ani si-o sa duci in mormant un corp perfect conservat!:)) Doneaza-mi mie portia ta de ciocolata ca eu nu vreau sa traiesc prea mult.Si fac si insulina daca e nevoie…

  5. Eu fara lactate fermentate + paine nu pot sa traiesc in perioada asta a vietii mele, de carne nu-mi prea pasa, desi cate un senvis cu parizer din cand in cand e total OK, insa cred ca e pe toane si perioade, de ex cand eram mai mic, cred ca intre varsta de 10 si 20 de ani am mancat majoritar numai mere cu biscuiti, insa acum stau cu 1 mar ramas in casa din trimestrul 3 al anului 2012 si inca nici azi nu am chef sa-l mananc + ma fortez sa mai mananc cate un ardei gras sau o rosie din cand in cand ca sa zic ca e leguma. Imi fac probleme cu painea pt ca stiu ca nu e sanatoasa, dar cum am inceput sa tai din paine, cum am inceput sa doresc biscuiti, si astia nici macar nu-mi placeau asa de mult cum imi placusera cand eram mai mic, si nu puteam sa mananc chiar in fiecare zi, asa ca-mi era inca foame si pana la urma mancam si paine si biscuiti, asa ca ar fi iesit aiurea.

    Intre 20 si 30 de ani cred ca am mancat mai echilibrat, mai variat de fapt adica, insa sincer cred ca am si lasat-o pe mama si pe vreo 2 fete sa aiba grija de mine ceva mai bine, ca daca era dupa mine nu cred ca manacam nimic sau mancam aiurea total monoton in continuare, dar dupa vreo 22 de ani cred devenisem oarecum mai impacat asa cu mine insumi, nu simteam nevoia sa fiu chiar atat de rigid in legatura cu macarea numai dupa ce voiam eu, chiar am fost interesat sa gust si mancaruri mai variate, desi nu as putea zice ca mi-a placut vreuna in mod deosebit, dar oricum mancam mai variat.

    Am avut pe urma o perioada pe la 28 de ani cand cred ca timp de aproape 4-5 luni am mancat numai piersici de tip nectarine + ciocolata, insa a fost si cand am incercat sa ma las de fumat ultima oara, si efectiv nu faceam expres dieta aia, dar pur si simplu asta imi venea sa mananc si cred ca intr-un fel organismul meu cerea ceva anti-depresiv sau energizant anti-sindrom de abstinenta la nicotina, desi de functionat nu functiona efectiv pt ca, desi nu eram deprimat gen trist-melancolic asa subiectiv, totusi ma simteam total aiurea si nu aveam energie de loc, eram chiar bleg-apatic, nici trist-nici vesel, si cred ca eram si oarecum anhedonic, adica nu aveam asa bucurie de la nimica, nu imi venea sa zambesc nici la comedii la TV, pur si simplu mi se pareau nu fara haz, ci total cretine, nu simteam nici macar suspans de la filme horror, probabil pt ca nu mai eram optim anxios, si imediat cum m-am apucat din nou de fumat, nu mi-a mai trebuit nici o nectarina si nici o ciocolata !

    E ff nasol sa ma gandesc ca am devenit total dependent de nicotina exact asa cum as fi de crack cocaina de exemplu, desi poate nu la un nivel similar daunator social, dar pt mine e total nasol pt ca sunt si total anti-droguri asa la nivel de principiu, dar efectiv cred ca nicotina m-a si gasit cu teren vulnerabil propice + m-a si deformat intr-un fel incat efectiv acum nu mai pot functiona la fel de bine fara ea, cel putin nu am incercat decat maxim alea aproape 5 luni, si nu cred ca a fost deajuns, dar efectiv nu am rezistat mai mult, plus mi-a fost si teama sa incerc Zyban (Wellbutrin) ca medicament ajutator, desi probabil ca pe viitor poate am sa incerc cu asta, ca altfel cred ca mie imi va fi imposibil sa trec de primele alea 3-4 luni…dar nu e ceva neaprat eficace sau recomandabil la toata lumea, exista si posibile contraindicatii, insa cred ca din toate asta ar putea functiona mai personalizat in cazul meu, stiindu-ma pe mine.

    Am citit ca exista risc de modificari ireversibile in creier dupa ecstasy dar nu stiu daca cele cauzate de nicotina sunt si ele posibil uneori total ireversibile, sau daca se poate recupera ceva dupa o perioada mai lunga de abstinenta, cum se zice ca e posibil in cazul altor droguri de tip cocaina, adica dupa minim 12 luni de abstinenta, poate si mai mult.

    Eu, cu ADHD, ma consider SUPER-norocos ca am trait totusi mai mult in Romania cand eram in perioada formativa de baza, pe cand nu prea erau droguri chiar asa peste tot, pt ca sunt aproape sigur ca daca m-as fi nascut in vest eu as fi ajuns sa incerc si droguri ilicite destul de devreme, chiar mai devreme decat m-am apucat de fumat in Romania, (abia la 19 ani), si as fi luat-o razna mult mai rau decat a fost posibil in Romania, unde totusi am apucat primii 9 ani in RSR, plus ulterior si primii ani ai adolescentei intr-o atmosfera inca destul de “comunista” in jurul meu, ca nu umblam eu prin cartiere din alea de la periferie, si chiar daca am avut contacte cu ceva straini, erau din alea super-organizate si supravegheate cu copii si tineri totusi cuminti, adica nu erau contacte la nivel de strada reala, plus desigur nu erau nici baruri gay unde se consuma totusi diverse la un nivel destul de ridicat, adica efectiv am fost ferit de mediu. Insa de fumat NU am scapat.

  6. mai frate, ce aveti toti cu caimacul ala??
    in fine, treaba cu fructele si legumele injectate nu este, din pacate, ceva specific la noi. “injectata” intr-un fel sau altul este si carnea … cam orice si cam oriunde. Aici orice chestie BIO este de 3x mai scumpa decit una ne-bio. La lapte si oua ma mai bag, dar cam atit …

  7. eu iti inteleg dragostea pentru legume. dar e imposibil pentru un om solid sa traiasca numai cu legume, bine si cu peste.
    in fine, n-am mai auzit pe cineva sa nu poata bea lapte din cauza aspectului :))

    1. Aspectul si apoi mirosul.
      Daca-mi dai sa spal o cana in care a fost lapte, mi se intoarce stomacul pe dos… Lapte dulce, ca iaurturi si alte derivate mananc fara probleme.

      P.S. Doar cu legume poate nu. Dar vara, aproape numai cu pepeni. 😀

      1. Ha ! Ha ! Cum sa nu ! Nici eu nu pot suferi laptele dulce nici la nivel de aspect (mai ales legat de acel caimac sau chiar pielita !), dar mie nu-mi place nici mirosul de lapte, de gustat, zau, cred ca ultimul pe care l-am gustat la nivel de politete de musafir a fost cand aveam vreo 10 ani, pt ca mama de mult nu imi mai oferea pt ca stia deja ca o voi refuza si nu avea nici un rost sa depuna efort cu mine, doar de mila mai imi oferea cate o cacao asa ca din cand in cand, altfel ma lasa total in plata Domnului cu mofturile mele, si am si povestit pe blogul lui Andreea Iulia Toma ce traumatizat am ramas de la acea experienta de gustat lapte din obligatie de “musafir” ! Ffff rar mai pun poate cate 1 ml lapte pe cereale, dar sa nu-l vad, si asa poate am mai gustat din cand in cand !

  8. Hm. Sunt surprinsa de regimul tau, e oarecum similar cu al meu (mai putin fructele de mare, cah-cah). Lactatele de la tara, care cica sunt mai sanatoase, nu-mi plac pentru ca, nefiind tratate, au un miros puternic de vaca/oaie/staul, etc, si in plus mai si preiau din izul altor alimente din frigider. De acord cu tine cand vine vorba de caimac, dar laptele din comert n-are, muhaha! In fine, ziceam ca o sa renunt, am remarcat ca nu-mi face bine, dar in rest…traiasca vacile, ca fara ele nu stiu ce m-as face. Regimul cu mai putina carne nu priveaza organismul de nimic, daca se consuma alte alimente care sa compenseze in materie de proteine. Eu sunt in asentiment, adica.

      1. Am discutat cu multe persoane despre regimuri, si esti singurul barbat care nu considera ca organismul poate trai bine mersi fara carne. 🙂
        P.S. : Scuze de intarziere, mi-am adus aminte de articol acum, cand caut o postare despre Dumnezeu la care am auzit ca Rudolph a pus un comentariu…care face Shogunul sau Dune sa para fituici. Inca il caut.

  9. De la vreo 3 ani nu mai pot bea lapte. Decat amestecat cu mult cacao si strecurat foarte bine. Dar smantana, iaurt, branza, sana, lapte batut…orice se face din el, da.
    Dar regim nu tin desi carnea e foarte redusa cantitativ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *