Viena – Jurnal de călătorie: 1. Stephansplatz

Stephansplatz
Fără îndoială, zona pietonală din jurul catedralei Sfântului Ştefan (Stephansdom) este centrul Vienei turistice.
De la magazine exclusiviste până la tarabe cu hot-dog, de la terase în aer liber până la magneţi de frigider, de la prezentatori filmând pentru emisiuni TV până la asiatici pozând orice mărunţiş cu tunurile lor fotografice, de la trecător grăbiţi până la statui vii înţepenite în mijlocul drumului, de la puşti rebeli şi găuriţi de piercing-uri până la musulmance acoperite complet (cu excepţia ochilor) în văluri negre – în Stephansplatz găseşti de toate.

Fiecare seară, din cele patru petrecute la Viena, am încheiat-o în Stephansplatz: la o terasă, bând vin ori savurând o felie de Schotten Torte, sau prin mulţime, căscând gura la diversele numere de artă stradală: dans, cântec, recitaluri la pian, picturi, caricaturi… Strecurându-mă printre oameni, retrăiesc senzaţiile unor alte seri feerice, în Grote Markt-ul din Bruxelles.
Din când în când mă trezeşte din reverie câte-o pereche care vrea să le fac o poză. Mă asaltează cu o germană atât de fluentă, încât mă pierd după primele două cuvinte. Când le zic, pe limba lor – Ich sprache nicht Deutsch, că nu înţeleg (tot) ce-mi spun, cască nişte ochi cât o cupolă de biserică. Noroc că germana şi engleza au multe în comun şi indicaţia Photo!funcţionează ca un cuvânt fermecat. Când le returnez aparatul, îmi mulţumesc zâmbitori, iar eu le răspund binedispus Gern!– moment în care se vede clar pe faţa lor că nu mai pricep nimic legat de originea insolitului interlocutor.
În şcoala generală şi în liceu am studiat germana timp de şase ani. Am avut două profesoare fenomenale, de la care – însă – n-am ştiut să învăţăm, ci doar am profitat de desăvârşitul lor bun-simţ, ce le-a făcut să nu-şi pună mintea cu noi. În consecinţă, mare parte dintre orele de germană le-am mutat pe terenul de sport şi, la sfârşit, n-am rămas cu prea multe din această limbă suprapopulată de consoane. A venit apoi facultatea, unde am fost obligaţi să studiem italiana, astfel încât bruma de cunoştinţe s-a şters cu desăvârşire.
Sau, cel puţin, aşa credeam. Însă, plimbându-mă prin Viena, descopăr că ştiu mai multe decât mi-aş fi închipuit şi îmi regăsesc apetitul pentru limbi străine – moştenire de familie de la M…
În încheiere, câteva instantanee din Stephansplatz.
Eu numesc astea “picturi cu grafitti”.
Tipul are talent, însă, chipurile, are şi un impresar, individul din fundal, cu tricou albastru – şi cu el trebuie să discut preţul unui tablou. Cât vorbeşte cu cele două fete, care au cumpărat prima pictură pe care au văzut-o, mă uit prin “portofoliu”; am nevoie de un model care să meargă cu nuanţele pastelate în care mi-am gândit living-ul.
Tipul se apropie şi îi explic ce caut şi în ce culori trebuie să fie. Începe o discuţie despre talentul celui ce lucrează neîntrerupt, cu o mască de protecţie pe faţă, care se transformă în negocierea unui preţ cu 50% mai mare decât au plătit fetele înainte. Mi-e clar că omul vrea să profite de interesul meu evident (mai ales că-mi serveşte clişeul cu Asta e ultima seară când mai suntem aici; mâine plecăm nu-ştiu-unde), aşa că-i ofer un ultim preţ, el îl respinge şi discuţia se rupe.
Nu l-am mai  abordat în niciuna dintre zilele următoare – fiindcă, v-aţi dat seama, tipul n-avea de plecat nicăieri. Sunt curios câţi din banii pe care îi cere pentru o lucrare ajung efectiv la autorul ei.
O trupă de street-dancecu un crez interesant: If you like it, you pay. If you don’t like it, you pay.
În ciuda aparenţelor, tipii ăştia nu cântă YMCA.
Populaţia arabă constituie o comunitate importantă a Vienei. Prin urmare, un eveniment precum primele alegeri libere din Egipt nu putea fi ignorat.

Comments

    1. Praterul a fost cea mai mare dezamagire, sincer. Aveam o alta perceptie despre ceea ce s-a dovedit a fi un balci si-atat.

      Dar am sa scriu mai multe la momentul oportun.

  1. Dar de ce ai fost asa de interesat de mers la acelasi spectacol chiar in fiecare seara din alea 4 disponibile ? A fost din motive practice pt ca dormeai oricum pe acolo prin zona aia ? Ca sincer sper ca nu te deplasai expres de la nu stiu ce distanta ca sa vezi acelasi spectacol 4 nopti la rand, ca totusi nu e de nivel de Pe Aripile vantului, sau ceva de genul asta, care poate fi si chiar trebuie revazut de mai multe ori, desi nici ala chiar 4 seri la rand, poate mai curand la 4 varste diferite + eventual in 4-6 tipuri de vacante diferite (de primavara, de vara, de iarna, de serviciu, etc).

    1. Din acelasi motiv in care te duci sa te plimbi intr-un parc in care-ai mai fost de-atatea ori. Nu ma duceam in Stephansplatz pentru ca dansau “niste unii” acolo, ci pentru atmosfera, pentru feeling-ul acela al civilizatiilor care se contopesc.

    2. Aha, ai tendinte sau afinitati, deci, cosmopolite ! LOL !

      Cand am zis de spectacol, nu ma refeream la cantecele specifice ale acelor interpreti, ci chiar la intregul spectacol al atmosferei din jurul si din acea piata, inclusiv feeling-ul experiential. Ma gandeam pur si simplu ca maj oraselor care sunt considerate obiective turistice au un fel de piata centrala de asta, de aia nu ma frapase ca ceva prea interesant de vazut chiar 4 zile la rand. Adica, Viena intregul oras este un oras multicultural in sine in zilele noastre, si acest multiculturalism nu este dat doar de turistii sau imigrantii mai recenti si artistii care se aduna in acea piata. Eu, zau, as fi fost ff curios de colindat si alte cartiere rezidentiale reale daca chiar m-ar interesa un oras ffffff mult atat de mult incat sa calatoresc acolo in scop turistic pe banii mei, adica sa incerc, daca se poate, sa obtin ceva mai mult decat se poate obtine in aproape orice piata din diversele tari Europeene de azi.

      Da, si mie chiar in general imi place sa traiesc, sa petrec cat mai mult timp in locuri unde se amesteac cat mai multe culturi si unde pot auzi cat mai multe limbi straine in jurul meu, dar sper sa nu fie doar la nivel asa de restrans, ca de ex un singur cartier, sau o piata sau un parc anume, pt ca, zau, daca e de nivel de spectacol, mie imi place sa mai vad si decoruri diferite, si chiar si actori diferiti, (astia fiind, din perspectiva mea, atat alti turisti cat si artistii de strada), si chiar si, de fapt, in fond si la urma urmei, public spectator (inclusiv localnic) seaman mie alalturi de mine chiar total MEREU + IN CONTINUU cat mai diferit, mai ales la un spectacol pe care mi-ar place sa il revad eu personal de cateva ori. Ma gandeam ca eu personal niciodata nu m-am fixat de ex pe un loc preferat de plimbat, inclusiv parcuri, sau chiar localuri de tip bar, obiective turistice, chiar incerc sa evit chestia asta…desi, desigur, la nivel de oras mai mic, e cam greu de evitat asa ceva, iar la nivel de muzeu artistic important, tentatia e prea mare sa nu te duci sa revezi cateva exponate preferate + eventual chiar o expozitie pe o tema specifica noua uneori, inconjurat insa alaturi de mereu alti oameni…dar de obicei eu evit muzeele, asa ca nu e o tentatie prea mare.

    3. Ma cam enerveaza micimea relativa a oraselor norvegiene + linistea… Efectiv intotdeauna m-am simtit mai in largul meu, cred, in orase cat se poate de mari. Sunt ffffff atras de metropole, si de locuri in continua miscare…cred ca e din cauza de la ADHD ! Imi place sa fiu supus unui bombardament de stimuli exteriori cat mai diversi de toate felurile (pe toate simturile, desi nu prea cel gustativ, pt ca nu il am prea dezvoltat, si cel tactil doar la alegerea mea de specifica preferinta si control total..dar vizual maxim, plus auditiv, plus olfactiv…linistea asta + lipsa mirosurilor din Norvegia efectiv simt ca ma adoarme, imi incetineste creierul la nivel de aproape nefunctional !), si chiar pot functiona mai bine astfel, m-am concentrat mai bine si la facut lectii, de ex, ca mai toti copiii cu ADHD, daca urla si TV-ul in casa si o manea sau altceva, claxoane, etc. de pe afara ! De ex cand scriu acuma am BBC-ul pe Tess of the d'Urbervilles, plus stau cu usa de la balcon larg deschisa sa aud macar vantul care vajaie si ploaia care se izbeste de caldaram, daca altceva nu se aude mai niciodata !

  2. Sorry, ma simt vinovat de ultra-egoism…eu asteptam iarasi imposibilul, un fel de articol despre Viena care sa ma convinga pe mine personal sa vizitez turistic Viena in loc de Berlin sau Amsterdam, de exemplu, sau preferabil si Berlin si Amsterdam, ba poate si ALTE cateva orase mari europeene..sa gasesc eu ceva care sa ma tenteze in mod special la acel oras pe care nu l-am vizitat niciodata (sau doar in trecat, ca escala de cateva ore sau max o zi si o noapte)…ca zau ca incerc din cand in cand si pe net sa gasesc ceva sa ma tenteze in acest sens, si imi e chiar imposibil…desi dau Disclaimer ca NU am intentia sa distrug turismul europeean tocmai acuma in aceste timpuri de criza + economiile atator tari !

    1. Si NU sunt de loc intr-o stare de spirit critic-carcotasa sau cinic-obosita ! Eram doar pur si simplu si raman si in continuare ff interesat + ff curios de citit Travel Essay + Promo Turistic calitativ de aici in continuare !

    2. Pai, Rudolph, in “Cronica” n-ai sa gasesti articole pro sau contra unei destinatii. Ci doar insemnari de-ale mele, despre experiente asa cum le-am simtit eu.

    1. Daca o iei la bani marunti, asa e. Dar un Auslander nu-si bate capul cu subtilitati dintr-astea :)))

      P.S. Oricum, n-am facut imprudenta sa-l numesc pe vreunu' de-acolo Deutsche, ca stiu ca austriecii fac urat la asa ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *