Zi liberă

Îmi plac zilele libere.

Zilele în care nu trebuie să mă duc la Agenţie, dar în care mă trezesc mai devreme decât într-o zi de lucru. Zilele în care nu-mi spune nimeni ce am de făcut, dar în care mă agit mai tare decât într-o zi de muncă.

Da, am avut o zi liberă.

Pe care am început-o la tribunal – primul termen din cadrul acţiunii pe care am pornit-o pentru reglementarea statutului juridic al lui V… Şi am dat chix în cel mai neaşteptat mod, fiindcă judecătorul a respins cererea pentru curatelă.

Chipurile, de când am iniţiat acţiunea în instanţă, au survenit modificări în reglementările lui peşte prăjit codul de procedură civilă şi, de unde aflasem că, în dosarul pentru tutelă, V. trebuie reprezentat de un curator (stabilit în urma unei solicitări de curatelă prealabile), acum trebuie cerută direct tutela… Pe scurt, până săptămâna viitoare trebuie găsite argumente solide pentru menţinerea cererii de curatelă, ori trebuie schimbată încadrarea dosarului pe procedura mai complicată a tutelei.

Simplul fapt că fratele mai mare vrea să-şi reprezinte fratele mai mic, astfel încât şi el să beneficieze de minimele drepturi pe care statul român catadicseşte să i le mai acorde, nu este considerat un motiv suficient. Ba chiar, s-ar putea să fie un conflict de interese şi nici să nu fiu persoana potrivită pentru tutelă, din simplul motiv că, odată aceasta obţinută, m-aş înţelege cu taică-miu să vindem apartamentul, să luăm toţi banii şi să-l dezmoştenim pe V.

Când am auzit asta de la unul dintre avocaţii cu care m-am mai consultat, nu mi-a venit să-mi cred urechilor… Apoi, cu tot respectul şi cu toată seriozitatea, i-am spus că nu de mine sau de taică-miu trebuie protejat V., ci de sistem. Acelaşi sistem care a fost capabil să trimită la cămin un medic psihiatru care, văzându-l pe V. preţ de zece minute, a concluzionat că se află într-un mediu total nepotrivit şi ar trebui internat la psihiatrie, la Bacău, pentru… o evaluare mai amplă.
Cu greu am reuşit să-i băgăm omului minţile în cap şi să-l aducem la realitate, aceea că pentru V. asemenea evaluări şi analize sunt tardive şi complet inutile – dacă se mai putea face ceva pentru el, trebuia făcut atunci, demult –, iar geniala idee de a-l “rupe” pe V. de un mediu cu care, de bine-de rău, s-a acomodat şi, mai mult decât atât, de a-l interna undeva unde ar fi lipsit de minima asistenţă cuvenită unui pacient obişnuit, nu cu problemele lui – o asemenea idee ar fi pur şi simplu o idioţenie…
În consecinţă, peste o săptămână, va trebui să mă “învârt” de o nouă zi liberă, în care să lustruiesc băncile tribunalului, cu gândul când la V., când la Procesul lui Kafka.
Noroc că mie-mi plac zilele libere. Zilele în care, într-un final, ajung acasă mai obosit decât după o zi de lucru… Atât de obosit, încât nici să n-apuc să scriu despre cealaltă realizare a zilei – termopanele.

Comments

    1. Agentie de publicitate?… Hmm, a fost intr-o vreme: 6 luni, anul 3 de facultate. Munceam literalmente din zori si pana-n seara (unde seara = miezul noptii).

      Dar nu, acum e altceva.

  1. Nu pot să-mi arunc opinia cu privire la situația în care te afli, este un domeniu străin pentru mine.
    Dar, dacă-mi permiți divagația … poți să citești Kafka? Pe mine mă apasă, cumva, după câteva pagini obosesc psihic (am început Castelul, dar cred c-o să-l termine copiii sau strănepoți mei 😛 ).

  2. Si statul nostru, cu legile lui aberante, ce crede? Cine ar fi potrivit sa il reprezinte pe fratele tau? Poate eu, din Ploiesti, care nici nu va cunosc? Sau vreun fost vecin de-al vostru, stabilit in Patagonia? Sau chiar domnia sa, presedintele tarii? Deci familia care a suferit atatia ani pentru a-i oferi o viata cat mai buna, acum nu mai este capabila sa duca treaba mai departe… Vai de noi…

  3. Imi pare rau ca treci prin asemenea incercari.
    Dar nu stiu totusi pentru ce trebuie sa existe aceasta reprezentare. Nu stiu si de aceea intreb. S-ar putea sa mai fi scris tu ceva legat de subiect dar…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *